ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 666/2021

Ședința publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții, grefieri și conducători auto din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, menționați în tabelul anexat la acțiune, respectiv: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la modificarea deciziei nr. 88 din data de 28 februarie 2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (pentru personalul auxiliar de specialitate) sau emiterea unei alte decizii în sensul luării în considerare a unei valori de referința sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), la efectuarea plătii diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectoriale de 405 RON și venitul efectiv plătit, la acordarea dobânzii legale si a ratei inflației la sumele cuvenite.

Prin sentința nr. 2509 din data de 30 mai 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O.,P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Ministerul Finanțelor Publice.

Anulează în parte decizia nr. 88/28.12.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în ceea ce îi privește pe reclamanți.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Procurorul General să procedeze la emiterea unei noi decizii de recalculare a indemnizațiilor de încadrare, pentru reclamanți, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Procurorul general, la plata către reclamanții din prezenta cauză, a diferențelor salariale rezultate, aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și a Ministerului Finanțelor Publice.

Respinge acțiunea formulată față de aceste părți ca neavând calitate procesuală pasivă."

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că dispozițiile art. 3

1

din O.U.G. nr. 57/2015 au reglementat modul de stabilire a nivelului maxim de salarizare, O.U.G. nr. 43/2016 a adus clarificările necesare cu privire la modul de stabilire/identificare a acestui nivel maxim.

Urmare a deciziei Curții Constituționale a României nr. 794/15.12.2016, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a stabilit acordarea valorii de referință sectoriale de 405 RON începând cu data de 1.10.2016.

De asemenea, la data de 11.07.2018 a fost emisă decizia nr. 298, prin care reclamanților le-a fost recunoscută V.R.S. de 421,36 RON începând cu 9.04.2015 și 463,5 RON începând cu 1.12.2018.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, solicitând menținerea ca legală a sentinței instanței de fond în privința soluției de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurenților-pârâți la emiterea unor noi decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului trebuie avute în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, la data de 11.07.2018 recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a emis decizia nr. 298, prin care a stabilit majorarea VRS-ului și calcularea drepturilor cuvenite reclamanților prin raportare la noi valori, conform prevederilor legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenții-pârâți, ulterior promovării căii de atac, și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința instanței de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților.

Cum interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței nr. 2509 din data de 30 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2021.