ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4125/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4125/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea parțială a Ordinului de salarizare individuală emis la 24.05.2017, nr. 1476/C/2017, obligarea pârâtului să emită un nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293/2015.
În subsidiar, a solicitat, în măsura în care se va considera că în cadrul întregii familii ocupaționale Justiție nu erau în plată la data de 09.04.2015 salarii cuprinzând indemnizații de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, să se aibă în vedere existența în plată la acel moment a unor indemnizații de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 347,10 RON, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293/2015.
Hotărârea primei instanței
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4975 din 18 decembrie 2017, a respins excepția prescripției invocată de pârât ca neîntemeiată.
Totodată, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, a anulat în parte Ordinul ministrului justiției nr. 1476/C/24.05.2017 în ceea ce privește persoana reclamantului și a obligat pârâtul Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, să emită pentru reclamant ordinul individual de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul Ministerul Justiției a susținut că în mod greșit a fost admisă acțiunea, având în vedere faptul că a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, și, ținându-se cont de stabilirea unei noi indemnizații de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, folosită de Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016.
Așa fiind, a apreciat că reclamantul nu are temei legal de a pretinde aplicarea valorii sectoriale de referință de 405 RON, în condițiile în care a fost folosită, deci era în plată de la data de 01.10.2016.
În concluzie, a solicitat a admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin notele scrise depuse la dosar ulterior, înregistrate la data de 27 ianuarie 2020, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 2066/C/2018, prin care, începând cu data de 09.04.2015, reclamantului i s-a stabilit indemnizația la nivel maxim, prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mare decât cea reținută de instanța fondului.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind anularea parțială a Ordinului de salarizare individuală emis la 24.05.2017, nr. 1476/C/2017, obligarea pârâtului să emită un nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293/2015.
Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu
Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3
1
alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3
1
alin. (1
2
) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:
"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:
"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5
1
) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.
Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.
Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (3).
Totodată, la art. 3 al aceluiași ordin, se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.
Rezultă astfel că, în cursul soluționării cauzei, pentru aplicarea art. 1 alin. (5
1
) O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizației intimatului-reclamant s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.
Prin urmare, având în vedere că, prin Ordinul nr. 2066/C/2018, judecătorilor și asistenților judiciari li s-au acordat drepturile salariale, constată că cererea dedusă judecății a rămas fără obiect, răspunzându-se pretențiilor reclamantului.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 4975 din 18 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 septembrie 2020.