ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5834/2020

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017, la data de 28 septembrie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, a solicitat:

- anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 1490/C din 24 mai 2017, în privința reclamantului;

- obligarea pârâților să emită un nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09 aprilie 2015 și cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială în cuantum de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 de aprobare a O.U.G. nr. 35/2015, pentru completarea și modificarea O.U.G. nr. 83/2014, începând cu data de 01 decembrie 2015;

- obligarea pârâților la plata diferențelor dintre salariul calculat pe baza unei valori de referință sectorială de 405 RON și salariul efectiv încasat, începând cu 09 aprilie 2015 și până la data de 30 noiembrie 2015 și pe baza unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% și salariul efectiv încasat, începând cu 01 decembrie 2015 și până la data de 01 octombrie 2016, sume ce urmează să fie actualizate cu dobânda legală de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1547 din 30 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția prescripției invocată de pârât ca nefondată,

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, față de cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii privind plata diferențelor salariale și, în consecință, a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției și Ministerul Justiției pentru lipsa calității procesuale pasive,

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției,

- a dispus anularea parțială a Ordinului nr. 1490/C/24.05.2017 emis de pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției în ceea ce privește pe reclamant în sensul stabilirii, începând cu data de 09 aprilie 2015, a indemnizației de încadrare brute lunare stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 09 aprilie 2015-30 noiembrie 2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01 decembrie 2015-01 octombrie 2016,

- a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției să emită pentru reclamant ordin individual de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 09 aprilie 2015-30 noiembrie 2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01 decembrie 2015-01 octombrie 2016.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 1547 din 30 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a susținut că prima instanță, în mod greșit, a respins excepția prescripției, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 și fără temei legal a admis acțiunea reclamantului, în condițiile în care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 nu existau în plată indemnizații la care să fie aplicată valoarea de referință sectorială de 405 RON.

3.2. Prin notele scrise înregistrate la dosarul instanței de recurs la data de 03 noiembrie 2020, recurentul-pârât Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că a îndeplinit obligația stabilită prin sentința recurată. Astfel, pârâtul a arătat că, prin emiterea Ordinelor Ministrului Justiției nr. 2066/C/2018, nr. 3072/C/2018 - anexa 165 și nr. 90/C/2019, au fost recalculate drepturile salariale ale intimatului-reclamant, începând cu 09 aprilie 2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, majorată cu 10%, începând cu 01 decembrie 2015, potrivit Legii nr. 293/2015, iar Tribunalul București și Curtea de Apel București au dus la îndeplinire prevederile acestor ordine.

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinele nr. 3072/C/2018 - anexa 165 și nr. 90/C/2019, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamantului, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09 aprilie 2015. Totodată, reclamantului i-au fost achitate diferențele salariale rezultate din aplicarea acestor ordine.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior pronunțării sentinței recurate, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantului. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1547 din 30 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2020.