ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6324/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la data de 31.07.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B., judecători în cadrul Tribunalului București, a au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București, anularea parțială a Ordinului nr. 1490/C din 24.05.2017 emis de Ministrul Justiției, obligarea pârâtului Ministerului Justiției să emită noi ordine de salarizare pentru fiecare reclamantă în parte, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 și cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială în cuantum de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 de aprobare a O.U.G. nr. 35/2015, pentru completarea si modificarea O.U.G. nr. 83/2014, începând cu data de 01.12.2015; obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București, în calitate de ordonatori de credite, la plata diferențelor dintre salariul calculat pe baza unei valori de referință sectorială de 405 RON și salariul efectiv încasat, începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015 și pe baza unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% și salariul efectiv încasat, începând cu 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016, sume ce urmează să fie actualizate cu dobânda legală de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 1941 din 24 aprilie 2018, Curtea a respins excepția prescripției invocată de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

A respins cererea de suspendare a cauzei formulată de pârâtul Ministerul Justiției în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată.

A admis acțiunea reclamantelor, a anulat în parte Ordinul nr. 1490/C/24.05.2017 al Ministrului Justiției, în ceea ce privește data recalculării indemnizației de încadrare, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv a unei valori de referință sectoriale de 405 + 10% RON.

A obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamantelor ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON începând cu 01.12.2015.

A obligat pe pârâtul Tribunalul București să plătească reclamantelor diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București.

3.1. Recurentul-pârât Ministerul Justiției și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, ca rămasă fără obiect.

A susținut recurentul că, la data de 24.05.2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, care, la art. 1 alin. (1), prevede că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o VRS de 421,36 RON.

Totodată, alin. (2) al art. 1 prevede că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o VRS de 463,5 RON.

În același timp, alin. (3) prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Prin urmare, reclamanții nu mai justifică interes în susținerea pretențiilor formulate, având în vedere că, prin OMJ nr. 2066/2018, le-au fost acordate drepturile salariale solicitate și chiar mai mult prin aplicarea unei VRS de 463,5 RON.

3.2. Recurentul-pârât Tribunalul București și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a pretențiilor formulate de reclamante în ceea ce-l privește.

A arătat recurentul, în esență, că este o instituție care este finanțată integral de la bugetul de stat, pentru care Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, acesta punând la dispoziția instanțelor fondurile necesare desfășurării activității.

Mai mult, Ministerul Justiției are și atribuții în emiterea ordinelor privind încadrarea judecătorilor și stabilirea drepturilor salariale ale acestora, Tribunalul București, în lipsa ordinelor emise de minister, neavând posibilitatea legală de a acorda drepturile bănești în condițiile stabilite de instanță.

Obligația instituită în sarcina sa este subsecventă celei stabilite în sarcina Ministerului Justiției, astfel că există posibilitatea ca, deși va dori să pună în executare dispozițiile instanței, să nu poată efectiv proceda la îndeplinirea obligațiilor ca urmare a întârzierii în emiterea noului ordin și a deschiderii de credite bugetare, acte care se dispun de ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției, și de ordonatorul secundar de credite, Curtea de Apel București.

De asemenea, prin Ordinul MJ nr. 2066/C/24.05.2018, s-a stabilit că plata drepturilor salariale stabilite prin raportare la VRS stabilite pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018 se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, fapt care reiterează imposibilitatea sa de a efectua vreo plata în lipsa unor fonduri repartizate pentru achitarea diferențelor salariale.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1. În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, Înalta Curte constată că acesta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu a criticat cele reținute de prima instanță prin hotărârea recurată, ci a argumentat că acțiunea ar fi rămas fără obiect.

Lipsa de obiect a acțiunii a fost susținută de pârât prin raportare la emiterea Ordinului nr. 2066/C emis de Ministrul Justiției la data de 24.05.2018, prin care a fost recunoscut dreptul reclamanților la calcularea indemnizației lunare brute prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,63 RON, pe perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 463,50 RON, pe perioada 01.12.2015-31.12.2017.

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamantelor de a le fi recunoscute drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate.

Înalta Curte reține că ordinul colectiv nr. 2066/C/2018, de care se prevalează recurentul-pârât, a fost emis la 24.05.2018, ulterior pronunțării sentinței recurate.

Prin urmare, obiectul acțiunii exista atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond, 30.03.2018.

În ceea ce privește fondul acțiunii, recurentul-pârât nu a înțeles să critice hotărârea instanței de fond, însă a precizat faptul că Ordinul nr. 2066/C/2018 a fost emis în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în baza O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 71/2015, în baza O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, în baza dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ținând seama de Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale precum și de Ordinul nr. 75/15.03.2018 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, dispozițiile legale în baza cărora a învederat recurentul-pârât că a fost emis ordinul prin care s-a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare cuvenită reclamanților sunt tocmai cele avute în vedere de instanța de fond în considerentele hotărârii recurate.

Astfel, Înalta Curte apreciază că emiterea Ordinului nr. 2066/C/2018, după soluționarea cauzei în primă instanță, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acțiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispozițiilor instanței de fond, având efectul unei achiesări la dispozițiile din sentință referitoare la emiterea ordinului de salarizare.

Prin urmare, nu se poate reține incidența motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, prima instanță interpretând și aplicând corect normele de drept material incidente.

4.2. În ceea ce privește recursul Tribunalului București, Înalta Curte reține că susținerile recurentului privesc, în esență, obligarea sa la plata drepturilor salariale.

Se constată că în mod corect instanța de fond, consecutiv obligației instituite în sarcina Ministerului Justiției de a emite un nou ordin de încadrare salarială pentru reclamante, a obligat pârâtul Tribunalul București să achite diferențele salariale rezultate.

Potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite pentru curți de apel și tribunale, punând la dispoziția instanței judecătorești fondurile necesare desfășurării activității.

Ministerul Justiției emite ordinele privind încadrare judecătorilor și stabilirea drepturilor salariale, ordine în baza cărora se procedează la achitarea veniturilor salariale de către ordonatorii secundari (curți de apel) și terțiari (tribunale).

4.3. Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de Tribunalul București și de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1941 din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2020.