ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1398/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1398/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 5 martie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.07.2017 reclamanții A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel București au solicitat:
Anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 1490/C din 24.05.2017, în privința reclamantelor;
Obligarea pârâtului Ministerului Justiției să emită noi ordine de salarizare pentru fiecare reclamantă în parte, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 și cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială în cuantum de 405 RON, majorata cu 10%, începând cu data de 1.12.2015.
Obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București, Tribunalul Ilfov (numai în ce o privește pe reclamanta A. pentru perioada 9.04.2015-31.12.2016) în calitate de ordonatori de credite, la plata diferențelor dintre salariul calculat pe baza unei valori de referință sectorială de 405 RON și salariul efectiv încasat, începând cu 9.04.2015 și până la data de 30.11.2015 și pe baza unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% și salariul efectiv încasat, începând cu 1.12.2015 și până la data de 1.10.2016, sume ce urmează să fie actualizate cu dobânda legală de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 4424 din 20 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției pe cel de-al treilea capăt de cerere și respinge acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel București.
- a obligat pârâtul Ministerul Justiției, prin ministru, să emită pentru reclamanți, ordinul individual de salarizare, începând cu data de 09.05.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.
- a obligat pârâtul Tribunalul București, să plătească reclamanților B., C., D., E. diferențele salariale rezultate în urma emiterii ordinelor menționate mai sus, diferențe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății integrale.
- a obligat pârâtul Tribunalul Ilfov, să plătească reclamantei A. diferențele salariale rezultate în urma emiterii ordinelor menționate mai sus, diferențe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății integrale.
- a respins în rest acțiunea ca nefondată.
Calea de atac exercitată în cauză
3.1. Împotriva sentinței civile nr. 4424 din 20 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Tribunalul București, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată la dosarul instanței de recurs la data de 2 martie 2020, recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2066/C/24.05.2018, s-a stabilit indemnizația individuală cuvenită intimaților-reclamanți, la nivelul maxim prevăzut de Lege nr. 71/2015.
Recurentul-pârât Tribunalul București a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, susținând în esență că, începând cu 01.10.2016 reclamanții au primit indemnizațiile majorate cu valoarea de referință sectorială de 405 RON la care s-a aplicat procentul de 10%, conform O.M.J. nr. 219/C/2017.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurenților-pârâți la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.
Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților, la nivelul maxim permis de prevederile legale.
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Justiției, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursurile declarat de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București, ca lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București împotriva sentinței civile nr. 4424 din 20 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsite de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.