ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3947/2020

Ședința publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției:

Reclamanții, au formulat PRECIZĂRI și COMPLETĂRI la cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită chemarea în judecată, alături de MINISTERUL JUSTIȚIEI, și a TRIBUNALULUI CONSTANȚA și împotriva acestor doi pârâți, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv a unei valori de referință sectorială de 405 RON majorate cu 10% începând din data de 01.12.2015 conform Legii nr. 293/2015, precum și obligarea ambilor pârâți, Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța, la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorilor de referință sectorială menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

- obligarea pârâților la plata drepturilor salariale aferente începând cu data de 25.11.2013 (data începerii curgerii termenului de prescripție, raportat la data formulării prezentei acțiuni - 25.11.2016) în sensul de a recunoaște beneficiul indemnizației de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, suma ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației și la plata dobânzii legale aferente pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data 25.11.2013, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1976 pronunțate în data de 29 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile de inadmisibilitate și rămânere fără obiect, invocate de pârâtul Ministerul Justiției, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției relativ la capătul de cerere privind plata diferenței salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța, așa cum a fost modificată, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine de încadrare salarială: - producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 347,10 RON; - producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 381,823 RON; - producătoare de efecte juridice în perioada 01.10.2016 - 31.12.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON, a obligat pârâtul Tribunalul Constanța să plătească diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective și a respins, în rest, cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1976 din data de 29 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., pârâtul Ministerul Justiției și recurs incident reclamanții I., J., K., L., M., N., O., P., Q., toți invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului.

Prin recursul declarat reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtului Ministerul Justiției să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 30.11.2015 și a unei valori de referință sectoriale de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 până la data de 01.12.2016 și a obligării pârâtului Tribunalul Constanța să plătească diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

În motivarea căii de atac au arătat că, în mod eronat instanța de fond nu a observat modificarea valorii de referință și nu a dispus în consecință.

Recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut recurentul-pârât că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 219/C/2017, reclamanților li s-au stabilit indemnizațiile de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară se stabilește începând cu data de 1.08.2016 prin luarea în calcul a valorii de referință sectorială de 405 RON, iar anterior nu se poate aplica întrucât decizia Curții Constituționale nu este retroactivă.

Prin recursul incident declarat de reclamanții I., J., K., L., M., N., O., P., Q. au solicitat admiterea recursului declarat de reclamanți, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtului Ministerul Justiției să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 30.11.2015 și a unei valori de referință sectoriale de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 până la data de 01.12.2016 și a obligării pârâtului Tribunalul Constanța să plătească diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 11 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 28 ianuarie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanți sunt fondate iar recursul declarant de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamanții a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv a unei valori de referință sectorială de 405 RON majorate cu 10% începând din data de 01.12.2015 conform Legii nr. 293/2015, precum și obligarea ambilor pârâți, Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța, la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorilor de referință sectorială menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Soluția primei instanțe, de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare pe numele reclamanților și de obligare a pârâtului Tribunalul Constanța să plătească diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective este corectă fiind împărtășită de către instanța de control judiciar, doar valoarea de referință stabilită de Curtea de Apel București fiind eronată și în contradicție cu prevederile legale incidente.

Referitor la recursurile declarate de reclamanți, Înalta Curte le va admite, reținând următoarele argumente:

Recursurile (principal și incident) declarate de reclamanți vizează soluția de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui ordin de salarizare, aferent perioadei 09.04.2015 - 01.12.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială în cuantum de 347,10 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială în cuantum de 381,823 RON. Criticând hotărârea instanței de fond, reclamanții au apreciat că valorile de referință sectorială pentru perioadele indicate sunt de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 405 RON + 10%, începând cu data de 01.12.2015.

Înalta Curte constată că, în mod eronat instanța de fond nu a observat că valorile de referință sectorială pentru emiterea unui ordin de salarizare pe perioadele indicate sunt de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 405 RON + 10%, începând cu data de 01.12.2015.

În acest context trebuie arătate următoarele:

Salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Ulterior, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferențelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare.

În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Legea nr. 71/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 și a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Prin această lege a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări și completări:

La art. I, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (5

1

), cu următorul cuprins:,,(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții si autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție grad treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege, conform art. 5 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Dispozițiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraților si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, la O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 3

1

, cu următorul cuprins:,,(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad treaptă, gradație, vechime in funcție sau in specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) În aplicarea alin. (1) și (2), la stabilirea salariului de bază indemnizației de încadrare la nivel maxim din cadrul instituției sau autorității publice respective, se ia in calcul suma compensatorie aferentei titlului științific de doctor inclusă in acesta, doar dacă persoana deține titlul științific de doctor.

(4) În aplicarea alin. (1) și (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare la nivel maxim aferent funcției, grad/treaptă, gradație, vechime in funcție/specialitate clin cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490 2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, precum și drepturile bănești incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidența celor două acte normative."

În baza acestor acte normative, magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care primesc indemnizațiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, vor fi salarizați la nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În cazul magistraților și al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, există situații în care indemnizațiile au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007 și care a determinat, pentru aceștia, o valoare de referință sectorială de 347,10 RON, în funcție de care se calculează indemnizația de bază 347,10 = 291,98 RON (valoarea de referință sectorială stabilită potrivit O.G. nr. 13/2008) majorată cu 5%, 2% și respectiv, 11% (conform O.G. nr. 10/2007)|.

În ceea ce privește formularea textelor art. 5 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 și art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016, respectiv că magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor vor fi salarizați la "nivel de salarizare maxim in plată pentru funcțiile similare", respectiv la "nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective", instanța de recurs observă că acestea nu disting între cele două categorii de magistrați și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, respectiv cei ale căror indemnizații au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007 și cei ale căror indemnizații nu includ acest spor. De aceea, conform regulii de interpretare logică "unde legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu trebuie să distingă" (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) rezultă că aceste dispoziții se aplică ambelor categorii de magistrați și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, din considerentele hotărârilor judecătorești prin care au fost obligați ordonatorii de credite să plătească indexările de 2%, 5% și 11%, stabilirea indemnizației s-a făcut în baza unui act normativ cu aplicabilitate generală (respectiv O.U.G. nr. 10/2007), iar nu în baza unor considerente concrete, aplicabile doar cazurilor respective.

De aceea, activitatea de egalizare a veniturilor la nivelul fiecărui ordonator principal de credite ar fi trebuit să presupună stabilirea celei mai ridicate indemnizații pentru fiecare grad profesional (judecătorie, tribunal, curte de apel, 1CCJ), fiecare categorie de vechime în muncă și vechime în funcție, prin raportare inclusiv la indemnizațiile în plată la nivelul aceluiași ordonator de credite.

Ministerul Justiției nu a pus în aplicare dispozițiile art. 5 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 și art. 3

1

din O.U.G. nr. 57/2015, în forma indicată de O.U.G. nr. 20/2016.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin acest act normativ, la articolul 3

1

din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (1

1

)-(1

4

), cu următorul cuprins:,,(1

1

) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute in aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent in Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

(1

2

) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau in considerare numai drepturile salariate prevăzute in actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.

(1

3

) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate in subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat in plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.

(1

4

) Pentru personalul didactic de predare din învățământul superior universitar nivelul salariului de bază similar in plată sau al salariului de bază maxim corespunzător funcției didactice ocupate se stabilește cu respectarea criteriilor care s-au avut in vedere la acordarea salariului de încadrare intre minim și maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază. fără compensații tranzitorii, cu excepția celei pentru titlul științific de doctor obținut in domeniul pentru care își desfășoară activitatea."

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost inițial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizațiilor, raportarea la indemnizațiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Astfel, egalizarea indemnizațiilor nu se mai face prin raportare la aceste indemnizații maxime în plată, ci doar prin raportare la indemnizații stabilite in actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.

Pe de altă parte, prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1

2

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

În cuprinsul deciziei, Curtea a reținut că prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați in aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime in funcție sau in specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, in timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea in vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum și alte măsuri in domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim.

Așadar, Curtea a constatat că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizația de încadrare urma să fie același, respectiv aceeași, stabilită la nivel maxim.

Prin aceeași decizie, Curtea a statuat în sensul că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284,2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Curtea Constituțională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituționalității art. 3

1

alin. (1

2

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

În raport de aceste considerente, salariul de bază/indemnizația de încadrare pentru reclamanți trebuie stabilit/ă, începând cu data de 9 aprilie 2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaționale justiție,

Acest nivel maxim este calculat în funcție de o valoare de referință sectorială de 405 RON.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și recursul incident declarat de reclamanții I., J., K., L., M., N., O., P., Q. împotriva sentinței civile nr. 1976 din data de 29 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și va obliga pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine de încadrare salarială pentru perioada 09.04.2015 - 31.11.2015 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON și pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.

În cauză se vor menține restul dispozițiilor sentinței în ceea ce privește obligarea pârâtului Tribunalul Constanța să plătească diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

II.2. Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce se succed

În esență, argumentele pârâtului sunt circumscrise modalității de calculare a drepturilor salariale cuvenite reclamanților, prin prezentarea succintă a prevederilor legale incidente cauzei (incluzând deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sau de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii), raportate la conținutul ordinelor colective de salarizare emise de Ministrul Justiției sub nr. x/21.12.2016 și nr. y/01.02.2017. Concluzionează recurentul-pârât că, prin aceste ordine, indemnizația de încadrare brută a recurenților-reclamanți a fost recalculată prin raportare la valorile de referință sectorială stabilite de instanța de fond, astfel încât pretențiile nu sunt întemeiate.

Înalta Curte reține, însă, că aceste critici nu se raportează la conținutul concret al obligațiilor dispuse în sarcina pârâtului și nici la obiectul pretențiilor din cererea de chemare în judecată.

Astfel, prin sentința recurată, pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat la emiterea unui ordin de stabilire a drepturilor salariale individuale cuvenite reclamanților, cu indicarea perioadelor și valorilor de referință sectorială ce vor fi avute în vedere. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a arătat că emiterea celor două ordine colective (generice) nu echivalează cu emiterea ordinului individual, considerente pe care recurentul-pârât nu le-a criticat prin cererea de recurs.

Înalta Curte a constatat a fi corecte aspectele reținute de instanța de fond, cu privire la neemiterea ordinului de salarizare individual până la data pronunțării sentinței recurate, având în vedere că actele administrative, reprezentate de Ordinele 4680/C și nr. 219/C, nu sunt acte individuale de salarizare cu referire le reclamanții din speța dedusă judecății.

În consecință, chiar dacă ordinele colective (prin care s-a procedat la recalcularea drepturilor cuvenite tuturor judecătorilor în funcție de anumite valori de referință sectoriale, precum și prin includerea majorărilor de 2%, 5% și 11%) au fost emise de pârât, Înalta Curte constată că ordinele individuale care îi vizează pe reclamanți nu au fost emise nici după depunerea cererii de recurs. Or, chiar dacă s-ar aprecia că ordinele colective respectă dispozițiile legale incidente, din punct de vedere al stabilirii cuantumului drepturilor salariale cuvenite categoriei profesionale vizate, relevanță în soluționarea cauzei prezintă actul cu caracter individual, prin care sunt tranșate pretențiile de natură salarială ale reclamanților care fac obiectul cererii de chemare în judecată, acte pe care pârâtul nu le-a emis.

Prin urmare, argumentele recurentului-pârât, referitoare la instituirea unui mod corect de calculare, prin Ordinele nr. 4680/C/21.12.2016 și nr. 219/C/01.02.2017, a drepturilor salariale cuvenite tuturor judecătorilor, vor fi respinse, ca nefondate, fiind insuficiente pentru tranșarea chestiunii litigioase deduse judecății, care vizează, concret și punctual, pretențiile de natură salarială ale reclamanților, acestea nefiind satisfăcute decât prin emiterea actului administrativ individual.

În ceea ce privește argumentul aplicării retroactive a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre (citate in extenso în cuprinsul sentinței recurate), forul constituțional a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare a magistraților reclamanți în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituțională a stabilit că efectul constatării neconstituționalității art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești (considerentul 32).

Prin urmare, însăși instanța de control constituțional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispozițiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituțional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătorești individuale întregii categorii profesionale și familii ocupaționale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităților constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Așadar, argumentul recurentului-pârât este prezentat în mod eronat ca fiind unul care ține de temporalitatea aplicării deciziilor Curții Constituționale. În realitate, aplicare unitară și generală a dispozițiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor la edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

De altfel, chiar pârâtul Ministerul Justiției a înțeles să valorifice considerentele deciziei Curții Constituționale, prin emiterea Ordinului nr. 4680/C din 21.12.2016, adresat tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari, în cuprinsul căruia indemnizația de încadrare brută a fost recalculată începând cu data de 09.04.2015, deci pentru o perioadă anterioară publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial. Așadar, prin cererea de recurs, pârâtul își contestă propria practică administrativă de punere în executare a cadrului normativ de salarizare a personalului, în acord cu dispozițiile constituționale.

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamanților de le fi recunoscute, calculate și achitate drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și recursul incident declarat de reclamanții I., J., K., L., M., N., O., P., Q. împotriva sentinței civile nr. 1976 din data de 29 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința și rejudecând obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine de încadrare salarială pentru perioada 09.04.2015 - 31.11.2015 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON și pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1976 din data de 29 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2020.