ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 346/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., având funcția de judecător în cadrul Tribunalul București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției a solicitat anularea parțială a Ordinului de salarizare individual nr. 1490/C din 24.05.2017 emis de către pârât si obligarea acestuia la emiterea unui nou ordin de salarizare pentru reclamant, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 1.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015 ".

Prin sentința civilă nr. 1571 din 30 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

S-a dispus anularea în parte a Ordinului nr. 1490/C/2017 emis de pârâtul Ministerul Justiției, cu privire la reclamant.

A fost obligat pârâtul să emită un alt Ordin de salarizare, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, suma urmând a fi majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293/2015.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Având în vedere că prin Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018 s-a stabilit indemnizația de incadrare a judecătorilor prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată, a solicitat recurentul – pârât să se constate că acțiunea a rămas fără obiect.

Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Intimatul – reclamant nu a formulat întâmpinare la recurs.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) – (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamantul este judecător în cadrul Tribunalului București.

Legea nr. 71/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 și a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Prin această lege a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări și completări:

La articolul I, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (5

1

), cu următorul cuprins:,,(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții si autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție grad treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege, conform art. 5 alin. (1ind. 1) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Dispozițiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraților si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, la O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 3

1

, cu următorul cuprins:

,,(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții

(3) În aplicarea alin. (1) și (2), la stabilirea salariului de bază indemnizației de încadrare la nivel maxim din cadrul instituției sau autorității publice respective, se ia în calcul suma compensatorie aferentei titlului științific de doctor inclusă în acesta, doar dacă persoana deține titlul științific de doctor.

(4) În aplicarea alin. (1) și (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare la nivel maxim aferent funcției, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție/specialitate din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, precum și drepturile bănești incluse în salariul de bază potrivit prevederilor ari 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidența celor două acte normative."

În baza acestor acte normative, magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care primesc indemnizațiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, vor fi salarizați la nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În cazul magistraților și al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, există situații în care indemnizațiile au fost stabilite cu includerea unui procent de 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007 și care a determinat, pentru aceștia, o valoare de referință sectorială de 347,10 RON, în funcție de care se calculează indemnizația de bază 347,10 = 291,98 RON (valoarea de referință sectorială stabilită potrivit O.G. nr. 13/2008) majorată cu 5%, 2% și respectiv, 11% (conform O.G. nr. 10/2007).

A reținut prima instanță că prin emiterea ordinului contestat nr. 1490/C/2017 și stabilirea drepturilor salariale, fără luarea în considerare și a unei VRS 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 de au fost încălcate dispozițiile sentinței civile nr. 537/21.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2016, nedefinitivă, prin care s-a stabilit față de reclamant, obligația pârâtului Ministerul Justiției de a emite noi ordine de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, în vederea recalculării indemnizațiilor de încadrare conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 modificată si completată prin Legea nr. 71/2015; Ordinul Ministerului Justiției (nr. 4680/C/21.12.2016), prin care la art. 1 se menționează că începând cu 09.04.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizațiilor de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, precum și considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 794/15.12.2016.

Prin sentința atacată instanța a dispus obligarea pârâtului să emită un alt Ordin de salarizare, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, suma urmând a fi majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293/2015.

Inalta Curte apreciază netemeinice motivele de recurs prin care se solicită respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de emiterea Ordinului nr. 2066/C/2018 prin care s-a stabilit indemnizația de încadrare brută a judecătorilor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON în perioada 9.04.2015 – 30.11.2015 și de 463,5 RON în perioada 1.12.2015 – 31.12.2017.

Astfel, pe de o parte, în raport de pretenția în concret dedusă judecății și de dispoziția instanței de fond, la dosar nu s-a făcut dovada emiterii ordinului individual în ceea ce il privește pe magistratul – reclamant.

De asemenea, în condițiile în care ordinul nr. 2066/C/2018, este ulterior pronunțării sentinței de fond, Inalta Curte apreciază că emiterea acestuia îl califică ca act de achiesare la hotărârea pronunțată.

Pentru aceste motive Înalta Curte constată că este neîntemeiată cererea de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției împotriva sentinței nr. 1571 din 30 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.