ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1012/2019

Ședința publică din data de 14 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2018, pe rolul Tribunalului Timiș, sub număr de dosar x/2018, disjuns din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Timiș, reclamanții A., B., C., D. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timiș, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

1.1. drepturile reprezentând creșteri salariate de 18%, începând cu luna decembrie 2013 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare, după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% și 11%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 10/2007 și aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor și magistraților-asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție;

1.2. drepturile reprezentând creșteri salariate de 7%, începând cu luna decembrie 2013 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% și 5%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza nr. O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților-asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție;

1.3. dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor drepturi salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acțiunii și până la data plății sumelor cuvenite, având în vedere și decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2015.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 3/2006, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2016, art. 253 alin. (1)-(2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, precum și decizia nr. 23 din 29 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentința civilă nr. 1278/PI din 4 octombrie 2018, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a reținut că a fost dedus judecății un conflict de muncă. Competența teritorială de soluționare a unui astfel de litigiu este exclusivă și revine instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, precum și locul de muncă, conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Același tribunal a constatat că reclamanții își desfășoară activitatea, ca procurori, la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Hunedoara.

În aceste condiții, Tribunalul Timiș a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile cu caracter general din materia litigiilor de muncă privind competența teritorială, întrucât reclamanții nu își desfășoară activitatea în cadrul unui tribunal, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Același tribunal a reținut că reclamanții au domiciliile sau locurile de muncă în circumscripția Tribunalului Hunedoara, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 13 noiembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 23/2019 din 16 ianuarie 2019, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Hunedoara, a reținut, în esență, că art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. instituie o excepție de la regula stipulată de prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii pentru procurorii care își desfășoară activitatea la instanța competentă sau la o instanță inferioară acesteia, în sensul că aceștia au obligația de a sesiza una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

S-a arătat că reclamanților A., B., C. și D. le sunt aplicabile dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., întrucât aceștia își desfășoară activitatea la Tribunalul Hunedoara, dat fiind că sunt procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Hunedoara, cauzele instrumentate de aceștia fiind soluționate de către Tribunalul Hunedoara sau instanțele inferioare din raza sa teritorială, cu participarea obligatorie a acestora la ședințele de judecată,.

Pentru aceste motive, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții dețin funcția de procuror.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Textul de lege anterior evocat se aplică și procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale.

În considerentele acestei decizii (paragraful 42), Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

Astfel, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil și în cazul în care reclamantul (judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier) își desfășoară activitatea la o instanță ierarhic inferioară sau superioară celei competente, potrivit legii, să soluționeze cauza ori la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că reclamanții sunt procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Hunedoara.

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil și procurorilor, conform alin. (3) al aceluiași articol, rezultă că funcția de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Hunedoara a reclamanților atrage incidența acestui text de lege.

Față de parchetul la care activează acești reclamanți și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., se reține că acțiunea nu putea fi introdusă la Tribunalul Hunedoara, chiar dacă reclamanții aveau domiciliul sau locul de muncă în circumscripția acestui tribunal.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu acea curte de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Întrucât Curtea de Apel Timișoara, în circumscripția căreia se află Tribunalul Timiș, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Alba Iulia, în circumscripția căreia se află Tribunalul Hunedoara, rezultă că Tribunalul Timiș este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2019.