ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3516/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția I civilă la data de 27 septembrie 2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și chematul în garanție Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare, iar a pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș să plătească reclamanților, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare gradație și vechime în funcție, cumulat:

- drepturile reprezentând creșteri salariale de 18%, începând cu luna februarie 2014 până la data pronunțării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare, după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 10/2007 și aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- drepturile reprezentând creșteri salariale de 7%, începând cu luna februarie 2014 până la data pronunțării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% și 5%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind drepturile salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din 22 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 468 din 8 iunie 2017, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul Mureș, secția civilă a reținut că prezenta cauză poartă între reclamanți, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respectiv personal de specialitate de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și ordonatorii de credite cu atribuții în stabilirea și plata drepturilor salariale.

În raport de prevederile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea personalului din justiție se face pe baza unor ordine de salarizare emise în prealabil de ordonatorul de credite, iar în cazul în care angajatul este nemulțumit de modalitatea de calcul a salariului care rezultă din ordin, are posibilitatea să conteste actul administrativ potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, care, în privința familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție" prevede o competență specială, aparținând Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 3743 din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Mureș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 248/2010, întrucât reclamanții nu contestă un act prin care li s-au stabilit drepturile salariale, ci își manifestă nemulțumirea privind cuantumul drepturilor bănești, apreciind că sunt discriminați în raport cu alte persoane aflate în situații similare.

În concluzie, litigiul intră în competența de soluționare a instanței de drept comun în materia litigiilor de muncă, respectiv Tribunalul Mureș.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mureș, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că reclamanții sunt încadrați în funcția de procuror, respectiv personal de specialitate juridică asimilat magistraților, în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au sesizat modalitatea de calcul discriminatorie a drepturilor lor salariale în raport cu alte persoane încadrate pe funcții similare, acestea din urmă beneficiind de un alt cuantum al drepturilor salariale, ca urmare a punerii în executare a unor hotărâri judecătorești definitive, prin care au fost recunoscute indexările prevăzute de O.G. nr. 10/2007.

Problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește atât stabilirea competenței materiale, cât și a celei funcționale, din perspectiva naturii juridice a litigiului, respectiv contencios administrativ ori litigii de muncă, Tribunalul Mureș făcând aplicarea dispozițiilor speciale ale Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar Curtea de Apel București reținând natura litigiului de conflict de muncă.

Conform art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. (...)."

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi legale, întrucât cererea reclamanților nu are drept obiect plângerea formulată împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva ordinelor de salarizare.

Dispozițiile normative precitate sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit.

Prin pretențiile deduse judecății în prezenta cauză, reclamanții urmăresc să obțină obligarea pârâților la plata diferențelor rezultate din calcularea drepturilor salariale în raport de dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 23 din 29 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și de hotărârile judecătorești definitive pronunțate în cazuri similare în favoarea personalului care ocupă aceleași funcții, nefiind, așadar, contestat un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale sau o hotărâre emisă în soluționarea contestațiilor salariale.

În raport de aceste considerente și în acord cu opinia Curții de Apel București, Înalta Curte constată că litigiul are natura unui conflict de muncă și nu de contencios administrativ, competența materială, teritorială și funcțională a instanței fiind stabilită în raport de prevederile art. 269 din Codul muncii și art. 208 - 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011:

"Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul",

Astfel, raportat la locul de muncă al reclamanților, situat în circumscripția teritorială a Tribunalului Mureș și la natura litigiului de conflict de muncă, competența materială, teritorială și funcțională revine Tribunalului Mureș, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Mureș, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea De Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și pe chematul în garanție Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL