ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2019

HOTĂRÂRE

21.05.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Timiș, cu nr. x/2018 la data de 23.07.2018, disjuns din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Timiș, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., au chemat în judecată pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timiș, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâților, Ministerul Finanțelor Publice în sensul de a aloca sumele necesare, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, respectiv D.I.I.C.O.T., să plătească reclamanților, cu luarea în considerare a nivelului maxim al îndemnizației de încadrare pentru fiecare gradație, vechime în funcție care să includă cumulativ: drepturile reprezentând creșteri salariale de 18%, începând cu luna decembrie 2013 până la data pronunțării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 10/2007 și aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Î.C.C.J.; drepturile reprezentând creșteri salariale de 7% începând cu luna decembrie 2013 până la data pronunțării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% și 5%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Î.C.C.J.; dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind drepturile salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere și Decizia nr. 21 din 22.06.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin setința civilă nr. 1279/PI din 4 octombrie 2018, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoariale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, reținând că în speță sunt aplicabile prevederile cu caracter general în materia litigiilor de muncă întrucât reclamanții nu își desfășoară activitatea în cadrul unui tribunal pentru a fi incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Instanțele aflate în conflict:

Prin sentința civilă nr. 17 din 10 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Mureș s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat în favoarea Tribunalului Sălaj competența soluționării acțiunii civile formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., DIICOT București, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării București.

În motivarea sentinței s-a arătat că potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, singura situație în care nu sunt aplicabile efectele deciziei de admitere a Curții Constituționale, fiind vorba de un raport juridic epuizat - facta praeterita, este aceea a cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, cauzele fiind soluționate până la acest moment, și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță constatată neconstituțională.

Totodată, în legătură cu efectele deciziei Curții Constituționale, în ceea ce privește atât considerentele, cât și dispozitivul acesteia, s-a reținut că, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că puterea de lucru judecat ce însoțește decizia Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină aceasta, inclusiv efectului general obligatoriu al deciziilor de constatare a neconstituționalității (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17.01.1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26.01.1995, sau Decizia nr. 414 din 14.04.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 04.05.2010). De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, prin sintagma "considerente pe care dispozitivul deciziei Curții se sprijină" se înțelege ansamblul unitar de argumente, care, prezentate într-o succesiune logică, realizează raționamentul juridic pe care se întemeiază soluția pronunțată de Curte, astfel încât nu poate fi acceptată teza potrivit căreia în conținutul unei decizii a Curții ar putea exista considerente independente de raționamentul juridic care converge la soluția pronunțată și, implicit, care nu ar împrumuta caracterul obligatoriu al dispozitivului actului jurisdicțional. Prin urmare, întrucât toate considerentele din cuprinsul unei decizii sprijină dispozitivul acesteia, Curtea a reținut că autoritatea de lucru judecat și caracterul obligatoriu al soluției se răsfrâng asupra tuturor considerentelor deciziei (a se vedea Decizia nr. 392 din 06.06.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30.06.2017, paragraful 52).

Tribunalul Sălaj, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 160 din 4 martie 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Mureș, competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H.. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a constatat că reclamanții activează sau au activat în cadrul DIICOT - serviciul Teritorial Târgu Mureș (incluzând și Biroul Teritorial Harghita), împrejurare față de care sunt incidente dispozițiile privind competența facultativă, prevăzute de art. 127 C. proc. civ.

Instanța a reținut, în esență, că raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, efectele Deciziei nr. 290 din 26.04.2018 a Curții Constituționale a României nu pot retroactiva competent fiind astfel Tribunalul Mureș în soluționarea cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Sălaj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamanților, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de procurori ce-și desfășoară activitatea sau au activat în cadrul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT)- Serviciul Teritorial Târgu Mureș (incluzând și Biroul Teritorial Harghita).

Conflictul negativ de competență între Tribunalul Mureș și Tribunalul Sălaj a fost generat de interpretarea și aplicarea în speță a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

De asemenea, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unor sintagme cuprinse în norma de competență prevăzută de art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prin decizia Curții Constituționale care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în curs (facta pendentia).

Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 se aplică tuturor proceselor în curs, dacă nu s-a depășit momentul verificării competenței prevăzut de art. 131 C. proc. civ., respectiv primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, fiind lipsit de relevanță momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

În speță, prima instanță învestită, respectiv Tribunalul Timiș, secția I civilă și-a verificat competența teritorială la termenul din 4 octombrie 2018, respectiv după publicarea la 23 iulie 2018, în Monitorul Oficial, a Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018.

În acest context, intervenirea constatării neconstituționalității normei de procedură sub aspectele evocate nu putea fi ignorată de instanță.

Prin urmare, nu se poate reține o situație de retroactivitate, ci de constatare a faptului că stabilirea competenței teritoriale în cauzele în care sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este în mod vădit influențată de un eveniment (declararea neconstituționalității) ce îi afectează sfera de aplicabilitate.

Astfel, în procesele aflate în curs de soluționare, instanțele judecătorești sunt ținute de statuările Curții Constituționale în exercitarea controlului de constituționalitate a posteriori, căci acestea decid asupra stabilirii instanței competente teritorial să soluționeze procesul.

Procesul echitabil nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal constituțional, fiind vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incidentă norma legală astfel cum a fost configurată după pronunțarea instanței de contencios constituțional.

Astfel, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competență, care se referă la o categorie specială de cereri, normă ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeași instanță.

Astfel, conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de aceiași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor (paragraful 42).

De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Conform celor statuate de Curtea Constituțională, noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății.

Astfel, în speță, calitatea reclamanților - de procurori în cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureș (incluzând și Biroul Teritorial Harghita) - atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., indiferent de instanța pe lângă care își desfășoară activitatea, în măsura în care aceasta aparține circumscripției curții de apel din a cărei rază teritorială face parte și instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Mureș.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Sălaj, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Târgu Cluj, învecinată Curții de Apel Târgu Mureș, în a cărei circumscripție se află Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) - Serviciul Teritorial Târgu Mureș (incluzând și Biroul Teritorial Harghita), unde reclamanții își desfășoară/și-au desfășurat activitatea în calitate de procurori.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Sălaj.