ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 129/2019

HOTĂRÂRE
18.01.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 129/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub numărul x/2017, reclamantele A. și B., au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj-Napoca, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării solicitând admiterea acțiunii, recunoașterea stării de discriminare în care au fost plasate de pârâți, în materie salarială, în raport cu magistrații care au fost indemnizați beneficiind de o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON și obligarea pârâților, Ministerul Finanțelor Publice în sensul de a aloca sumele necesare, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj-Napoca să plătească reclamanților, diferența dintre nivelul maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare gradație vechime în funcție, calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON): repararea prejudiciului produs, actualizat în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, prin acțiunea pârâților, până la data pronunțării hotărârii și ulterior, până la dată încetării stării de discriminare, constând în diferența dintre suma care nu li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de indemnizație, pentru fiecare lună, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, în raport cu magistrații care au beneficiat la calcularea drepturilor salariale de o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 1 aprilie 2007, dată la care a rămas definitivă decizia Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul x/2008; repararea prejudiciului produs, actualizat în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, prin acțiunea pârâților, până la data pronunțării hotărârii și ulterior, până la data încetării stării de discriminare, constând în diferența dintre suma care nu li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de indemnizație, pentru fiecare lună, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă - cuvenite, în raport cu magistrații care au beneficiat la calcularea drepturilor salariale de o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 1 aprilie 2007, dată de la care prin decizia Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul x/2008 s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 405 RON; repararea prejudiciului produs, actualizat în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, prin acțiunea pârâților, până la data pronunțării hotărârii și ulterior, până la data încetării stării de discriminare, constând în diferența dintre suma care nu li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de indemnizație, pentru fiecare lună, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, în raport cu magistrații care au beneficiat la calcularea drepturilor salariale de o valoare de referință sectorială de 445,5 Iei începând cu data de 1 decembrie 2015, dată la care potrivit disp. art. 11 din Legea 293/2015 s-a majorat cu 10% cuantumul indemnizațiilor personalului din justiție; dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată, calculate până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere și Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin Sentința civilă nr. 344/2018 din 21 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

În argumentarea acestei soluții, Tribunalul Alba a reținut, în esență, că în raport cu dezlegarea dată prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, și având în vedere că reclamanții sunt procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târnăveni, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mureș, nefiind incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1283 din 13 noiembrie 2018 a Tribunalului Mureș, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat cauza și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Mureș a reținut, în esență, că în temeiul art. 129 alin. (1) pct. 3, 127 alin. (1) și 132 C. proc. civ., în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018 și având în vedere că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, împrejurare față de care sunt incidente dispozițiile privind competența facultativă, prevăzute de art. 127 alin. (1) - (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Alba.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Alba, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Tribunalul Alba a fost învestit cu soluționarea unei cereri având ca obiect drepturi salariale.

Conflictul negativ de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În speță, reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) - (3) C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23 iulie 2018, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale. De asemenea, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Instanța de contencios constituțional a reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție.

Totodată, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor".

Având în vedere Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale și constatând că reclamanții au sesizat Tribunalului Alba în condițiile art. 127 C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială a în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Alba, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2019.

Sursă