ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 963/2019

Ședința publică din data de 7 mai 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 23 iulie 2018, sub nr. x/2018, disjuns din dosarul nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

1.1. drepturile reprezentând creșteri salariate de 18%, începând cu luna decembrie 2013 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare, după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% și 11%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 10/2007 și aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor și magistraților-asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție;

1.2. drepturile reprezentând creșteri salariate de 7%, începând cu luna decembrie 2013 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% și 5%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza nr. O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților-asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție;

1.3. dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor drepturi salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acțiunii și până la data plății sumelor cuvenite, având în vedere și decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2015.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 3/2006, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2016, art. 253 alin. (1)-(2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, precum și decizia nr. 23 din 29 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentința civilă nr. 1276/PI din 4 octombrie 2018, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a reținut că a fost dedus judecății un conflict de muncă. Competenta teritorială de soluționare a unui astfel de litigiu este exclusivă și revine instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, precum și locul de muncă, conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Același tribunal a constatat că reclamanții își desfasoară activitatea, ca procurori, la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Oradea.

În aceste condiții, Tribunalul Timiș a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile cu caracter general din materia litigiilor de muncă privind competența teritorială, întrucât reclamanții nu își desfășoară activitatea în cadrul unui tribunal, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Același tribunal a reținut că reclamanții au domiciliile sau locurile de muncă în circumscripția Tribunalului Bihor, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 14 noiembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 525/LM/2019 din 4 aprilie 2019, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a evocat dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și ample considerente din decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale.

În aplicarea acestui text de lege, același tribunal a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, cu excepția reclamanților J. și K., care activează în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Satu Mare, a reclamantului M., care activează în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a reclamantului L., care deține funcția de prim-procuror la Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou.

După ce citat art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016, Tribunalul Bihor a constatat că infracțiunile date prin acest text de lege în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt de competența tribunalului.

Astfel, reclamanții care funcționează în cadrul D.I.I.C.O.T. își desfășoară activitatea de procuror în fața tribunalului, în procesele având ca obiect infracțiuni de competența acestei structuri.

În aceste condiții, același tribunal a apreciat că acțiunea trebuia introdusă la o instanță de același grad din cadrul oricăreia dintre curțile de apel învecinate, conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 17 aprilie 2019.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Timiș și Tribunalul Bihor - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții dețin funcțiile de procuror și prim-procuror.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Textul de lege anterior evocat se aplică și procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale.

În considerentele acestei decizii (paragraful 42), Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

Astfel, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil și în cazul în care reclamantul (judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier) își desfășoară activitatea la o instanță ierarhic inferioară sau superioară celei competente, potrivit legii, să soluționeze cauza ori la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că unul dintre reclamanți, respectiv M., deține funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea .

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil și procurorilor, conform alin. (3) al aceluiași articol, rezultă că funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a unuia dintre reclamanți atrage incidența acestui text de lege.

Față de parchetul la care activează acest reclamant și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța supremă reține că acțiunea nu putea fi introdusă la Tribunalul Bihor, chiar dacă reclamanții aveau domiciliul sau locul de muncă în circumscripția acestui tribunal.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Timișoara, în circumscripția căreia se află Tribunalul Timiș, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Oradea, în circumscripția căreia se află Tribunalul Bihor, rezultă că Tribunalul Timiș este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2019.