ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 72/2018

Decizia nr. 72/2018

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 342 din 13.09.2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 896 din 28 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., a fost modificată în parte sentința recurată, în sensul că s-a respins și capătul de cerere privind constatarea că între părți s-au desfășurat raporturi juridice de muncă în zilele de 20 și 21 iulie 2010, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

La data de 14.09.2016, contestatorul B. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii.

Prin decizia civilă nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări și asigurări sociale, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 342 din 13.09.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a anulat decizia contestată și rejudecând, s-a admis recursul, s-a modificat în parte sentința civilă recurată, în sensul că a fost respins și capătul de cerere privind constatarea că între părți s-au desfășurat raporturi de muncă în zilele de 20 și 21 iulie 2010, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă; a fost menținută în rest sentința.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul B.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 1 noiembrie 2017, stabilindu-se termen pentru soluționarea acestuia la 18 ianuarie 2018.

Înalta Curte, la termenul din 18 ianuarie 2018, a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări și asigurări sociale, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 342 din 13 septembrie 2016 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata SC A. SRL, prin care s-a soluționat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 896 din 28 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație, iar conform art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată în soluționarea unui recurs.

Așa fiind, decizia recurată nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ., decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la contestația în anulare formulată de contestatorul B. fiind irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., întrucât a fost formulată împotriva unei decizii din recurs.

Ca atare, având în vedere că decizia recurată în prezenta cauză, respectiv decizia nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei irevocabile prin care a fost soluționat un recurs, nu este supusă căii de atac a recursului.

Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

Prin urmare, reținându-se că decizia nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.