ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 310/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 15 mai 2015, sub nr. x/20015, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. - Filiala Suceava, contestație împotriva Deciziei nr. 99 din 20 martie 2015 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de pârâtă, pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă în sumă de 1.320 RON.

Prin Sentința civilă nr. 866 din 19 iunie 2015, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta B. - Filiala Suceava prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Urmare declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, la 22 iulie 2015, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 33 din 18 septembrie 2015, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, și a înaintat cauza, spre competentă soluționare, secției I civile - Completul pentru litigii de muncă și asigurări sociale a aceleiași instanțe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la 30 septembrie 2015, sub nr. x/2015*.

Prin Sentința civilă nr. 1828 din 11 decembrie 2015, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta B. - Filiala Suceava, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 3 februarie 2017, sub nr. x/2016*.

Prin Sentința civilă nr. 3473 din 15 mai 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva intimatei B. - Filiala Suceava, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimata B. din România.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta la data de 17 ianuarie 2018 (data poștei) reclamanta A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la 5 februarie 2018, sub nr. x/2016*.

Prin Decizia nr. 1896 din 2 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 3473 din 15 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. din România și B. - Filiala Suceava.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. la data de 12 iunie 2018 (data depunerii la oficiul poștal). Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 25 iunie 2018, sub același număr de dosar, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 11.

Prin rezoluția completului din 6 iulie 2018, s-a dispus, conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit s-a reținut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportate la cele ale art. 152 din Legea nr. 263/2010.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluția din 25 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a dispus comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul a fost comunicat părților la 19, 20 și 21 noiembrie 2018, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

La 23 noiembrie 2018, recurenta a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut admisibilitatea recursului.

Intimatele nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unor puncte de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluția din 7 decembrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 14 februarie 2019.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 15 mai 2015, prin care reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. - Filiala Suceava, contestație împotriva Deciziei nr. 99 din 20 martie 2015, emisă de pârâtă, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă în sumă de 1.320 RON.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea se circumscriu materiei asigurărilor sociale.

Conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Conform art. 152 din Legea nr. 263/2010, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel. Art. 155 din același act normativ stipulează că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă și că hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen, sunt definitive.

În raport de conținutul dispozițiilor legale mai sus evocate, precum și de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, Decizia nr. 1896 din 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 1896 din 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 1896 din 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN