ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 1976/62/2011, reclamantul B.E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C.S.P. din M.A.N. și M.A.N., anularea deciziei de pensie stabilită prin decizia nr. 92825 din data de 31 decembrie 2010 emisă de pârâtă și obligarea în solidar a pârâților la plata unei pensii, astfel cum a fost stabilită prin decizia nr. 0118722/2008, în cuantumul avut la nivelul lunii decembrie 2010; de asemenea, a solicitat obligarea intimaților la plata unei despăgubiri actualizată cu indicele de inflație. Prin sentința civilă nr. 643/ M din 14 aprilie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile legii speciale, respectiv art. 156 din Legea nr. 19/2000, în cadrul căruia competența este stabilită în mod exclusiv în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, acțiunea de față nefiind îndreptată împotriva unei case teritoriale de pensii sau împotriva C.N.P.A.S. După înregistrarea cauzei la Tribunalul București a fost din nou invocată excepția de necompetență teritorială a instanței, în raport de prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 și s-a reținut: În prezent, Legea nr. 19/2000, a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, iar cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 8569 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei dintre reclamant și pârâtă în favoarea Tribunalului Brașov. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acesteia. Înalta Curte constată că reclamantul a investit instanța cu cerere prin care solicită anularea deciziei de pensie emisă de pârâta C.S.P. a M.A.I. și menținerea drepturilor de pensie stabilite printr-o decizie anterioară. Față de dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile formulate împotriva pârâtelor indicate mai sus, se adresează totdeauna instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Având în vedere că, în speța de față, competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care este în raza județului Brașov, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. În consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul B.E.M., în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.