ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 1976/62/2011, reclamantul B.E.M. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtele C.S.P. din M.A.N. și M.A.N., anularea deciziei de pensie stabilită

prin decizia nr. 92825 din data de 31 decembrie 2010 emisă de pârâtă și

obligarea în solidar a pârâților la plata unei pensii, astfel cum a fost

stabilită prin decizia nr. 0118722/2008, în cuantumul avut la nivelul lunii

decembrie 2010; de asemenea, a solicitat obligarea intimaților la plata unei

despăgubiri actualizată cu indicele de inflație.

Prin sentința civilă nr. 643/ M din 14

aprilie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția de

necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile legii speciale, respectiv art.

156 din Legea nr. 19/2000, în cadrul căruia competența este stabilită în mod

exclusiv în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, acțiunea

de față nefiind îndreptată împotriva unei case teritoriale de pensii sau

împotriva C.N.P.A.S.

După înregistrarea cauzei la Tribunalul București a fost din nou invocată excepția de necompetență teritorială a

instanței, în raport de prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 și s-a

reținut:

În prezent, Legea nr. 19/2000, a fost

abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit.

a) din Legea nr. 263/2010, iar cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 8569 din 10

octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe

și s-a declinat competența de soluționare a cauzei dintre reclamant și pârâtă

în favoarea Tribunalului Brașov.

Constatându-se ivit conflictul negativ

de competență, cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea soluționării acesteia.

Înalta Curte constată că reclamantul a

investit instanța cu cerere prin care solicită anularea deciziei de pensie

emisă de pârâta C.S.P. a M.A.I. și menținerea drepturilor de pensie stabilite

printr-o decizie anterioară.

Față de dispozițiile art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile

formulate împotriva pârâtelor indicate mai sus, se adresează totdeauna

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

Având în vedere că, în speța de față,

competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care este

în raza județului Brașov, instanța reține competența teritorială pentru

soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În consecință, față de considerentele

expuse, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cererii

formulată de reclamantul B.E.M., în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 februarie 2012.