ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 881/2012

Asupra conflictului negativ de competență, de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la 27 ianuarie 2011, reclamantul G.I. a solicitat – în contradictoriu cu Guvernul României și Casa de Pensii a M.A.N. - anularea deciziei nr. 62989 din 31 decembrie 2010, prin care i-a fost recalculată pensia, (stabilită conform Legii nr. 119/2010), în baza H.G. nr. 735/2010. Investită în primă instanță, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 72/ F din 18 aprilie 2011, a admis excepția necompetenței sale materiale și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, reținând în esență că, potrivit art. 153 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare aparține instanțelor de drept comun în materia litigiilor de muncă și asigurării sociale, respectiv completelor specializate din cadrul tribunalelor.

Prin sentința civilă nr. 976/ AS din 16 iunie 2011 Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a decide astfel, Tribunalul Brașov, secția civilă, a reținut în esență că deși, în principiu, competența teritorială este relativă, în speță sunt incidente prevederile legii speciale (art. 156 al Legii nr. 19/2000) în cadrul cărora legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcându-se o diferențiere între acțiunile introduse împotriva CNPAS/case teritoriale de pensii și alți pârâți, în acest ultim caz, competentă fiind în mod exclusiv, instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Or, se arată, cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva unei case teritoriale de pensii ori împotriva C.N.P.A.S. ci, împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, situație în care devin incidente dispozițiile art. 156 al Legii nr. 19/2000. La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declarat necompetent teritorial în soluționarea cauzei de față, prin sentința nr. 11180 din 9 decembrie 2011, declinându-și competența în favoarea Tribunalului Brașov, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competență între două tribunale care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, cauza a fost înaintată în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța competentă. Se constată că ultima hotărâre privind declinarea competenței, este cea legală. Sesizarea instanței cu cererea având ca obiect contestarea unei decizii de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010 de o casă sectorială de pensii, respectiv Casa de Pensii a M.A.N., s-a făcut la data de 27 ianuarie 2011, dată la care intrase în vigoare Legea nr. 263/2010 „privind sistemul unitar de pensii publice”. Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului, în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. În situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul, instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul. Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, impusă de rațiunea facilitării accesului la justiție al pensionarilor, în litigiile ce privesc stabilirea și respectiv recalcularea pensiilor.

Trebuie precizat că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus sintagma de „case de pensii sectoriale” care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege „atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. și S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”. Cum în speță, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2012.