ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 881/2012

Asupra conflictului

negativ de competență, de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 27 ianuarie 2011,

reclamantul G.I. a solicitat – în contradictoriu cu Guvernul României și Casa

de Pensii a M.A.N. - anularea deciziei nr. 62989 din 31 decembrie 2010, prin

care i-a fost recalculată pensia, (stabilită conform Legii nr. 119/2010), în

baza H.G. nr. 735/2010.

Investită în primă instanță,

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 72/ F din 18 aprilie 2011, a admis excepția necompetenței sale materiale și

în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Brașov, reținând în esență că, potrivit art. 153 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare aparține instanțelor de drept comun în materia

litigiilor de muncă și asigurării sociale, respectiv completelor specializate

din cadrul tribunalelor.

Prin sentința civilă nr.

976/ AS din 16 iunie 2011 Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și în consecință a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a decide

astfel, Tribunalul Brașov, secția civilă, a reținut în esență că deși, în

principiu, competența teritorială este relativă, în speță sunt incidente

prevederile legii speciale (art. 156 al Legii nr. 19/2000) în cadrul cărora

legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcându-se o diferențiere între

acțiunile introduse împotriva CNPAS/case teritoriale de pensii și alți pârâți,

în acest ultim caz, competentă fiind în mod exclusiv, instanța în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Or, se arată, cererea

de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva unei case teritoriale de

pensii ori împotriva C.N.P.A.S. ci, împotriva Casei de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, situație în care devin incidente dispozițiile art. 156 al

Legii nr. 19/2000.

La rândul său,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

s-a declarat necompetent teritorial în soluționarea cauzei de față, prin

sentința nr. 11180 din 9 decembrie 2011, declinându-și competența în favoarea

Tribunalului Brașov, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competență între

două tribunale care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel,

cauza a fost înaintată în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța

competentă.

Se constată că ultima

hotărâre privind declinarea competenței, este cea legală.

Sesizarea instanței

cu cererea având ca obiect contestarea unei decizii de recalculare a pensiei,

emisă în baza Legii nr. 119/2010 de o casă sectorială de pensii, respectiv Casa

de Pensii a M.A.N., s-a făcut la data de 27 ianuarie 2011, dată la care intrase

în vigoare Legea nr. 263/2010 „privind sistemul unitar de pensii publice”.

Dispozițiile art. 154

din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000)

reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială

a tribunalului, în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză,

se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

În situația în care

pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului

stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul, instanța în a cărei

rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, impusă

de rațiunea facilitării accesului la justiție al pensionarilor, în litigiile ce

privesc stabilirea și respectiv recalcularea pensiilor.

Trebuie precizat că

față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus sintagma de „case

de pensii sectoriale” care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I.,

structuri care au fost desființate.

Potrivit art. 135 din

lege „atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se

stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. și

S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”.

Cum în speță, cererea

a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă

prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența revine

instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.