ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 64/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 2075 din 18.08.2016, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, cu dobânda și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, la plata contribuțiilor către casa de pensii, șomaj, sănătate, etc., repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, acordarea contravalorii tichetelor de masă în RON, indexate, majorate, reactualizate și cu dobânda până la data reintegrării, conform art. 1, art. 5 și art. 9 din Legea nr. 142/1998 și în conformitate cu art. 253 din Codul Muncii, obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de două milioane de euro, echivalent în RON, la cursul B.N.R. la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4674 din 21.06.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, în tot, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca neîntemeiată; s-a luat act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2196/2018 din data de 17 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 4674 din 21.06.2018 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul A., fiind înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 22 octombrie 2018.

Contestația în anulare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Recurentul-contestator A. a arătat că formulează, în temeiul art. 470, art. 471 și urm. din Noul C. proc. civ., în termen legal, apel fără motive împotriva contestației în anulare din dosarul nr. x/2018.

Calea de atac exercitată de contestator împotriva deciziei nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018 a Curții de Apel București a fost înregistrată la 14 ianuarie 2019, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Față de dispozițiile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, calea de atac a contestatorului a fost recalificată ca fiind cerere de recurs.

În cuprinsul cererii formulate, recurentul-contestator nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., însă a solicitat casarea deciziei curții de apel, admiterea apelului, precum și a contestației în anulare, așa cum a fost formulată.

Intimata S.C. B. S.A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă reclamantul A. a dedus judecății un conflict de muncă.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Totodată, conform art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Textele de lege anterior evocate reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Având în vedere că hotărârea atacată cu contestație în anulare este definitivă, conform art. 508 alin. (4) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., rezultă că și decizia instanței de retractare are același caracter.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5413/2018 din 3 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2020.