ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 642/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 642/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 342 din 13 septembrie 2016, a admis recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 896 din 28.01.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2014, în contradictoriu cu reclamantul C. el, a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a respins și capătul de cerere privind constatarea că între părți s-au desfășurat raporturi juridice de muncă în zilele de 20 și 21 iulie 2010, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă.
Restul dispozițiilor din sentință au fost menținute,
Decizia sus-menționată a fost atacată cu contestație în anulare de către contestatorul C.
Prin decizia nr. 372 din 3 octombrie 2016, Curtea de Apei București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis contestația în anulare, a anulat decizia contestată și, în rejudecare» a admis recursul și a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a respins și capătul de cerere privind constatarea că între părți s-au desfășurat raporturi de muncă în zilele de 20 și 21 iulie 2010, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă.
Restul dispozițiilor din sentință au fost menținute.
Împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare, contestatorul C. a declarat recurs.
La termenul din 23 tebruane 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadrmsibilltățiî recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.
Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date iară drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționafă, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Față de aceste dispoziții legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs în soluționarea unei contestații în anulare este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare declarată împotriva unei decizii a unei instanțe de recurs, motiv pentru care este irevocabilă potrivit art. 320 aiin. (3) raportat la ari. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 299 din C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alîe situații decât eeie prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 320 alin. (3) raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs în soluționarea unei contestații în anulare, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil.
În consecință, pentru considerentele prezentate, recursul declarat de contestator împotriva deciziei nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este inadmisibil și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 februarie 2018.