ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 890/2017

Decizia nr. 890/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2014,la data de 23 decembrie 2014, completată la data de 10 aprilie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând: să se constate dreptul legal al reclamantului de a-i fi încheiat contract individual de muncă începând cu data de 19 iulie 2010; să fie obligată pârâta la întocmirea în formă scrisă a unui astfel de contract începând cu data de 19 iulie 2010; să fie obligată pârâta să-i întocmească în formă scrisă fișa postului pentru funcția de referent economic începând cu data de 19 iulie 2010; anularea adeverinței din 17 martie 2015 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi adeverințe pentru perioada 28 iunie 2010 - 21 iulie 2010, cu privire la raporturile juridice desfășurate între părți în perioada 28 iunie 2010 - 21 iulie 2010. Prin sentința civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte cererea completată și modificată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, prin administrator judiciar SC C. SPRL,

a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă desfășurate între părți în perioada 28 iunie 2010 - 21 iulie 2010, incluzând funcția deținută, salariul lunar brut, contractul individual de muncă, data încheierii acestuia, programul de lucru, orele lucrate efectiv și dacă s-au plătit contribuțiile la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat pentru această perioadă, potrivit înscrisurilor deținute în arhiva angajatorului și hotărârilor judecătorești executorii pronunțate de instanțe, referitoare la desfășurarea relațiilor de muncă dintre părți și a respins celelalte pretenții, ca neîntemeiate.

Prin cererea înregistrată inițial la data de 08 ianuarie 2013 pe rolul Tribunalului Giurgiu, declinată de această instanță prin sentința civilă nr. 301 din 15 mai 2014 și înregistrată ulterior pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2014, la data de 31 iulie 2014, modificată și completată la 27 noiembrie 2014, 12 mai 2015, 14 mai 2015 și precizată la solicitarea instanței la data de 09 noiembrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL: să se constate că în datele de 20 și 21 iulie 2010 a desfășurat raporturi juridice de muncă pentru pârâtă și să i se elibereze o adeverință în acest sens; să i se comunice de către pârâtă, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, pontajul pentru avans salarii întocmit pentru luna iulie 2010, cererea de angajare în funcția de referent economic, lista de plată a salariilor și să se constate caracterul fals al înscrisurilor intitulate “Stat de plată salarii pe luna iulie 2010” și “Foi colective de prezență (pontaje)” întocmite pentru lunile iunie și iulie 2010. Prin sentința civilă nr. 896 din 28 ianuarie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte cererea reclamantului;

a constatat că între părți s-au desfășurat raporturi juridice de muncă în zilele de 20 și 21 iulie 2010 și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă desfășurate între părți în zilele de 20 și 21 iulie 2010, incluzând funcția deținută, salariul lunar brut, contractul individual de muncă, data încheierii acestuia, programul de lucru, orele lucrate efectiv și dacă s-au plătit contribuțiile la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat pentru această perioadă; a respins al doilea capăt de cerere, referitor la comunicarea unor înscrisuri din arhiva pârâtei, ca neîntemeiat; a respins al treilea capăt de cerere, referitor la constatarea caracterului fals al unor înscrisuri, ca inadmisibil.

Prin Decizia civilă nr. 342 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL, reprezentantă prin administrator judiciar SC D. SPRL, împotriva sentinței civile nr. 896 din data de 28 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2014, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a modificat în parte sentința civilă nr. 896 din 28 ianuarie 2016, în sensul că a respins și capătul de cerere privind constatarea că între părți s-au desfășurat raporturi juridice de muncă în zilele de 20 și 21 iulie 2010, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

La data de 14 septembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată, sub nr. x/2/2016, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 342 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2014.

Prin Decizia civilă nr. 372 din 03 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă contestată și, rejudecând, a admis recursul pârâtei, a modificat în parte sentința civilă recurată, în sensul că a respins și capătul de cerere privind constatarea că între părți s-au desfășurat raporturi de muncă în zilele de 20 și 21 iulie 2010, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă; a menținut în rest sentința. Pentru a admite contestația în anulare, curtea de apel a reținut incidența motivului prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., respectiv judecarea recursului cu lipsă de procedură, având în vedere că, la termenul de judecată din 13 septembrie 2016, contestatorul A. a fost citat în mod greșit în calitate de recurent în recursul declarat de pârâta SC B. SRL, deși acesta avea calitatea de intimat. În rejudecarea recursului, Curtea a apreciat că nu este dovedită continuarea raporturilor de muncă dintre părți ulterior datei de 19 iulie 2010, când reclamantul a formulat cerere de demisie în baza art. 79 alin. (8) C. muncii, demisie ce a fost acceptată de angajator.

Această concluzie se impune din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză și care formează convingerea Curții că raporturile de muncă au încetat efectiv între părți la data de 19 iulie 2010, ca urmare a demisiei intimatului-reclamant, respectiv nota de lichidare din data de 19 iulie 2010, procesul verbal din 30 iulie 2010 de predare a carnetului de muncă, mențiunile din carnetul de muncă, foaia colectivă de prezență pentru luna iulie 2010. Faptul că în condica de prezență pentru zilele de 20 iulie 2010 și 21 octombrie 2010 intimatul-reclamant apare ca fiind prezent nu este un element de fapt suficient pentru a dovedi continuarea raporturilor de muncă ulterior demisiei intimatului-reclamant, în condițiile în care înscrisurile arătate mai sus demonstrează contrariul.

În baza acelorași înscrisuri, nu este justificată nici aprecierea primei instanțe cu privire la existența unui acord tacit din partea angajatorului cu privire la prestarea muncii în cadrul celor două zile. La data de 03 noiembrie 2016, împotriva Deciziei civile nr. 372 din 03 octombrie 2016 a Curții de Apel București a formulat cerere de revizuire A., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că prin decizia atacată se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3960 din 14 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește constatarea că între părți s-au desfășurat raporturi de muncă în zilele de 20 și 21 iulie 2010, precum și obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă desfășurate între părți în zilele de 20 și 21 iulie 2010. Examinând admisibilitatea revizuirii în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză - ce caracterizează puterea lucrului judecat, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile ce se cere a fi îndeplinită pentru admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri vizează tripla identitate de elemente caracteristică lucrului judecat, respectiv de părți, obiect și cauză între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii. Totodată, raportat la puterea lucrului judecat, partea din hotărâre care interesează această instituție juridică este dispozitivul, care cuprinde soluția și se execută, neputându-se executa simultan dispozitive ce conțin prevederi de neconciliat. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea principiului puterii de lucru judecat, care împiedică judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, și conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

În speță, însă, condiția triplei identități caracteristică lucrului judecat nu se regăsește între pricinile în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice.

Astfel, în procesul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere, respectiv Decizia civilă nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, să se constate că în datele de 20 și 21 iulie 2010 a desfășurat raporturi juridice de muncă pentru pârâtă și să i se elibereze o adeverință în acest sens, să i se comunice de către pârâtă, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, pontajul pentru avans salarii întocmit pentru luna iulie 2010, cererea de angajare în funcția de referent economic, lista de plată a salariilor și să se constate caracterul fals al înscrisurilor intitulate „stat de plată salarii pe luna iulie 2010” și „foi colective de prezentă-pontaje” întocmite pentru lunile iunie și iulie 2010. În procesul în care s-a pronunțat prima hotărâre, respectiv sentința civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost completată ulterior, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, să se constate dreptul său de a-i fi încheiat contract individual de muncă începând cu data de 19 iulie 2010,

să fie obligată pârâta la întocmirea în formă scrisă a unui astfel de contract începând cu data de 19 iulie 2010, să fie obligată pârâta să-i întocmească în formă scrisă fișa postului pentru funcția de referent economic începând cu data de 19 iulie 2010, anularea adeverinței din 17 martie 2015 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi adeverințe pentru perioada 28 iunie 2010-21 iulie 2010, cu privire la raporturile juridice desfășurate între părți în perioada 28 iunie 2010-21 iulie 2010. Din analiza comparativă a elementelor celor două cereri deduse judecății, rezultă că nu există identitate de obiect și cauză în sensul dispozițiilor 1201 C. civ., la care se raportează motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ.

Revizuentul pretinde, în mod neîntemeiat, că prin Decizia civilă nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București s-ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3960 din 14 aprilie 2016 a Tribunalului București, în ceea ce privește constatarea că între părți s-au desfășurat raporturi de muncă în zilele de 20 și 21 iulie 2010, precum și obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă desfășurate între părți în zilele de 20 și 21 iulie 2010. Aceasta deoarece, nu există identitate de obiect între cele două procese purtate între părți, sub aspectul pretenției vizând desfășurarea raporturilor de muncă dintre părți în zilele de 20 și 21 iulie 2010, acest petit formând numai obiectul procesului în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 372 din 3 octombrie 2016 suspusă revizuirii, nu și al celui în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016 a Tribunalului București, după cum reiese din cele prezentate mai sus.

Sub aspectul pretenției vizând eliberarea unei adeverințe cu privire la raporturile de muncă dintre părți din 20 și 21 iulie 2010, care se regăsește în cererile din ambele procese, nu există identitate de cauză juridică între cele două procese. Cauza cererii de chemare în judecată privește fundamentul pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmărește prin intermediul acțiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acțiunii. Cauza cererii nu se confundă cu dreptul subiectiv a cărui valorificare se urmărește prin demersul judiciar, ea fiind reprezentată de titlul, de izvorul dreptului respectiv. Or, cauza pretenției vizând eliberarea unei adeverințe privind raporturile juridice de muncă dintre părți în zilele de 20 și 21 iulie 2010 este diferită în cele două procese.

Astfel, în litigiul soluționat prin Decizia civilă nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, supusă revizuirii, petitul principal al cererii reclamantului l-a constituit solicitarea de a i se recunoaște că în zilele de 20 și 21 iulie 2010 a desfășurat raporturi de muncă cu pârâta în baza derulării contractului de muncă inițial, în timp ce în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016 a Tribunalului București, petitul principal al cererii reclamantului l-a constituit solicitarea de a i se încheia un nou contract de muncă începând cu data de 19 iulie 2010. Petitul privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu privire la raporturile de muncă dintre părți din 20 și 21 iulie 2010, care se regăsește în cererile din ambele procese, este accesoriu fiecăruia dintre petitele principale, anterior menționate.

În procesul soluționat ultimul, prin decizia supusă revizuirii, eliberarea adeverinței reprezenta o cerere accesorie în raport de obiectul principal al cererii, prin care reclamantul solicita să i se recunoască că în datele de 20 și 21 iulie 2010 a desfășurat raporturi de muncă cu pârâta, în derularea contractului de muncă inițial. În procesul soluționat primul, prin sentința civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016 a Tribunalului București, petitul privind eliberarea adeverinței este accesoriu petitului principal prin care reclamantul solicita încheierea unui nou contract de muncă începând cu data de 19 iulie 2010. Prin urmare, fundamentul pretenției în discuție este diferit în cele două procese, într-unul rezidă în contractul inițial de muncă, în celălalt într-un nou contract de muncă în continuarea celui dintâi.

Față de considerentele prezentate, nefiind întrunită tripla identitate de elemente caracteristică autorității de lucru judecat, pe care se fundamentează cazul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuirea Deciziei nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.