ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 890/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 890/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 890/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale, sub nr. x/3/2014,la data de 23 decembrie 2014,
completată la data de 10 aprilie 2015, reclamantul A. a chemat în
judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând: să se constate dreptul
legal al reclamantului de a-i fi încheiat contract individual de muncă
începând cu data de 19 iulie 2010; să fie obligată pârâta la
întocmirea în formă scrisă a unui astfel de contract începând cu data
de 19 iulie 2010; să fie obligată pârâta să-i întocmească
în formă scrisă fișa postului pentru funcția de referent
economic începând cu data de 19 iulie 2010; anularea adeverinței din 17
martie 2015 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea
unei noi adeverințe pentru perioada 28 iunie 2010 - 21 iulie 2010, cu
privire la raporturile juridice desfășurate între părți în
perioada 28 iunie 2010 - 21 iulie 2010.
Prin
sentința civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016, Tribunalul
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, a admis
în
parte cererea completată și modificată formulată de reclamantul
A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, prin administrator judiciar SC C.
SPRL, a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință
în care să ateste elementele raporturilor juridice de muncă
desfășurate între părți în perioada 28 iunie 2010 - 21
iulie 2010, incluzând funcția deținută, salariul lunar brut, contractul
individual de muncă, data încheierii acestuia, programul de lucru, orele
lucrate efectiv și dacă s-au plătit contribuțiile la Bugetul
Asigurărilor Sociale de Stat pentru această perioadă, potrivit
înscrisurilor deținute în arhiva angajatorului și hotărârilor
judecătorești executorii pronunțate de instanțe,
referitoare la desfășurarea relațiilor de muncă dintre
părți și a respins celelalte pretenții, ca neîntemeiate.
Prin cererea
înregistrată inițial la data de 08 ianuarie 2013 pe rolul
Tribunalului Giurgiu, declinată de această instanță prin
sentința civilă nr. 301 din 15 mai 2014 și înregistrată
ulterior pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2014, la data de 31
iulie 2014, modificată și completată la 27 noiembrie 2014, 12
mai 2015, 14 mai 2015 și precizată la solicitarea instanței la
data de 09 noiembrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
SC B. SRL: să se constate că în datele de 20 și 21 iulie 2010 a
desfășurat raporturi juridice de muncă pentru pârâtă
și să i se elibereze o adeverință în acest sens; să i
se comunice de către pârâtă, în copie certificată pentru
conformitate cu originalul, pontajul pentru avans salarii întocmit pentru luna
iulie 2010, cererea de angajare în funcția de referent economic, lista de
plată a salariilor și să se constate caracterul fals al
înscrisurilor intitulate “Stat de plată salarii pe luna iulie 2010”
și “Foi colective de prezență (pontaje)” întocmite pentru lunile
iunie și iulie 2010.
Prin
sentința civilă nr. 896 din 28 ianuarie 2016, Tribunalul
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, a admis în parte cererea reclamantului; a constatat că între
părți s-au desfășurat raporturi juridice de muncă în
zilele de 20 și 21 iulie 2010 și a obligat pârâta să elibereze
reclamantului o adeverință în care să ateste elementele
raporturilor juridice de muncă desfășurate între părți
în zilele de 20 și 21 iulie 2010, incluzând funcția
deținută, salariul lunar brut, contractul individual de muncă,
data încheierii acestuia, programul de lucru, orele lucrate efectiv și
dacă s-au plătit contribuțiile la Bugetul Asigurărilor
Sociale de Stat pentru această perioadă; a respins al doilea
capăt de cerere, referitor la comunicarea unor înscrisuri din arhiva
pârâtei, ca neîntemeiat; a respins al treilea capăt de cerere, referitor
la constatarea caracterului fals al unor înscrisuri, ca inadmisibil.
Prin Decizia civilă
nr. 342 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a
VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL,
reprezentantă prin administrator judiciar SC D. SPRL, împotriva
sentinței civile nr. 896 din data de 28 ianuarie 2016 pronunțată
de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2014, în contradictoriu cu
intimatul-reclamant A.; a modificat în parte sentința civilă nr. 896
din 28 ianuarie 2016, în sensul că a respins și capătul de
cerere privind constatarea că între părți s-au
desfășurat raporturi juridice de muncă în zilele de 20 și
21 iulie 2010, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei
la eliberarea unei adeverințe care să ateste elementele raporturilor
juridice de muncă; a menținut celelalte dispoziții ale
sentinței.
La data de 14
septembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București a fost
înregistrată, sub nr. x/2/2016, contestația în anulare formulată
de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 342 din 13 septembrie 2016
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul
nr. x/3/2014.
Prin Decizia civilă
nr. 372 din 03 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a
VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, a admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă
contestată și, rejudecând, a admis recursul pârâtei, a modificat în
parte sentința civilă recurată, în sensul că a respins
și capătul de cerere privind constatarea că între
părți s-au desfășurat raporturi de muncă în zilele de
20 și 21 iulie 2010, precum și capătul de cerere privind
obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință care
să ateste elementele raporturilor juridice de muncă; a menținut
în rest sentința.
Pentru a
admite contestația în anulare, curtea de apel a reținut
incidența motivului prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.
civ., respectiv judecarea recursului cu lipsă de procedură, având în
vedere că, la termenul de judecată din 13 septembrie 2016,
contestatorul A. a fost citat în mod greșit în calitate de recurent în
recursul declarat de pârâta SC B. SRL, deși acesta avea calitatea de
intimat.
În rejudecarea
recursului, Curtea a apreciat că nu este dovedită continuarea
raporturilor de muncă dintre părți ulterior datei de 19 iulie 2010,
când reclamantul a formulat cerere de demisie în baza art. 79 alin. (8) C. muncii,
demisie ce a fost acceptată de angajator. Această concluzie se impune
din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză și care
formează convingerea Curții că raporturile de muncă au
încetat efectiv între părți la data de 19 iulie 2010, ca urmare a
demisiei intimatului-reclamant, respectiv nota de lichidare din data de 19
iulie 2010, procesul verbal din 30 iulie 2010 de predare a carnetului de
muncă, mențiunile din carnetul de muncă, foaia colectivă de
prezență pentru luna iulie 2010. Faptul că în condica de
prezență pentru zilele de 20 iulie 2010 și 21 octombrie 2010
intimatul-reclamant apare ca fiind prezent nu este un element de fapt suficient
pentru a dovedi continuarea raporturilor de muncă ulterior demisiei
intimatului-reclamant, în condițiile în care înscrisurile arătate mai
sus demonstrează contrariul. În baza acelorași înscrisuri, nu este justificată
nici aprecierea primei instanțe cu privire la existența unui acord
tacit din partea angajatorului cu privire la prestarea muncii în cadrul celor
două zile.
La data de 03
noiembrie 2016, împotriva Deciziei civile nr. 372 din 03 octombrie 2016 a
Curții de Apel București a formulat cerere de revizuire A.,
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.
proc. civ.
În motivarea
cererii de revizuire, revizuentul a arătat că prin decizia
atacată se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței
civile nr. 3960 din 14 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014
al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale, în ceea ce privește constatarea că
între părți s-au desfășurat raporturi de muncă în
zilele de 20 și 21 iulie 2010, precum și obligarea pârâtei să
elibereze reclamantului o adeverință care să ateste elementele
raporturilor juridice de muncă desfășurate între părți
în zilele de 20 și 21 iulie 2010.
Examinând
admisibilitatea revizuirii în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct.
7 C. proc. civ. pe care se întemeiază, Înalta Curte reține
următoarele:
Art. 322 alin.
(1) pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de
existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe
de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași
pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Fundamentul
acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și
presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba
de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie
pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla
identitate de elemente - părți, obiect și cauză - ce
caracterizează puterea lucrului judecat, hotărârile să fie
pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu
se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau,
dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre
condițiile ce se cere a fi îndeplinită pentru admisibilitatea
revizuirii pentru contrarietate de hotărâri vizează tripla identitate
de elemente caracteristică lucrului judecat, respectiv de părți,
obiect și cauză între litigiile în care s-au pronunțat
hotărârile pretins contradictorii. Totodată, raportat la puterea
lucrului judecat, partea din hotărâre care interesează această
instituție juridică este dispozitivul, care cuprinde soluția
și se execută, neputându-se executa simultan dispozitive ce conțin
prevederi de neconciliat.
Revizuirea
pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în
respectarea principiului puterii de lucru judecat, care împiedică judecarea
din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași
cauză și purtat între aceleași părți, și conduce
în final la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea
acestui principiu.
În speță, însă, condiția triplei
identități caracteristică lucrului judecat nu se
regăsește între pricinile în care s-au pronunțat hotărârile
pretins potrivnice.
Astfel, în
procesul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere,
respectiv Decizia civilă nr. 372 din 3 octombrie 2016 a Curții de
Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a învestit
instanța cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC
B. SRL, să se constate că în datele de 20 și 21 iulie 2010 a
desfășurat raporturi juridice de muncă pentru pârâtă
și să i se elibereze o adeverință în acest sens, să i
se comunice de către pârâtă, în copie certificată pentru
conformitate cu originalul, pontajul pentru avans salarii
întocmit pentru luna iulie 2010, cererea de angajare în funcția de
referent economic, lista de plată a salariilor și să se constate
caracterul fals al înscrisurilor intitulate „stat de plată salarii pe luna
iulie 2010” și „foi colective de prezentă-pontaje” întocmite pentru
lunile iunie și iulie 2010.
În procesul
în care s-a pronunțat prima hotărâre, respectiv sentința
civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția
a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin cererea dedusă
judecății, astfel cum a fost completată ulterior, reclamantul A.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, să se constate dreptul
său de a-i fi încheiat contract individual de muncă începând cu data
de 19 iulie 2010, să fie obligată pârâta la întocmirea în formă
scrisă a unui astfel de contract începând cu data de 19 iulie 2010,
să fie obligată pârâta să-i întocmească în formă
scrisă fișa postului pentru funcția de referent economic
începând cu data de 19 iulie 2010, anularea adeverinței din 17 martie 2015
emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi
adeverințe pentru perioada 28 iunie 2010-21 iulie 2010, cu privire la
raporturile juridice desfășurate între părți în perioada 28
iunie 2010-21 iulie 2010.
Din analiza
comparativă a elementelor celor două cereri deduse
judecății, rezultă că nu există identitate de obiect
și cauză în sensul dispozițiilor 1201 C. civ., la care se
raportează motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7
C. proc. civ.
Revizuentul pretinde,
în mod neîntemeiat, că prin Decizia civilă nr. 372 din 3 octombrie
2016 a Curții de Apel București s-ar fi încălcat autoritatea de lucru
judecat a sentinței civile nr. 3960 din 14 aprilie 2016 a Tribunalului
București, în ceea ce privește constatarea că între
părți s-au desfășurat raporturi de muncă în zilele de
20 și 21 iulie 2010, precum și obligarea pârâtei să elibereze
reclamantului o adeverință care să ateste elementele
raporturilor juridice de muncă desfășurate între părți
în zilele de 20 și 21 iulie 2010.
Aceasta
deoarece, nu există identitate de obiect între cele două procese
purtate între părți, sub aspectul pretenției vizând desfășurarea
raporturilor de muncă dintre părți în zilele de 20 și 21
iulie 2010, acest petit formând numai obiectul procesului în care s-a
pronunțat Decizia civilă nr. 372 din 3 octombrie 2016 suspusă
revizuirii, nu și al celui în care s-a pronunțat sentința
civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016 a Tribunalului București,
după cum reiese din cele prezentate mai sus.
Sub aspectul pretenției
vizând eliberarea unei adeverințe cu privire la raporturile de muncă
dintre părți din 20 și 21 iulie 2010, care se regăsește
în cererile din ambele procese, nu există identitate de cauză
juridică între cele două procese.
Cauza cererii
de chemare în judecată privește fundamentul pe care se sprijină
dreptul a cărui valorificare se urmărește prin intermediul
acțiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea
acțiunii. Cauza cererii nu se confundă cu dreptul subiectiv a
cărui valorificare se urmărește prin demersul judiciar, ea fiind
reprezentată de titlul, de izvorul dreptului respectiv.
Or, cauza
pretenției vizând eliberarea unei adeverințe privind raporturile
juridice de muncă dintre părți în zilele de 20 și 21 iulie
2010 este diferită în cele două procese.
Astfel, în
litigiul soluționat prin Decizia civilă nr. 372 din 3 octombrie 2016
a Curții de Apel București, supusă revizuirii, petitul principal
al cererii reclamantului l-a constituit solicitarea de a i se recunoaște
că în zilele de 20 și 21 iulie 2010 a desfășurat raporturi
de muncă cu pârâta în baza derulării contractului de muncă
inițial, în timp ce în litigiul soluționat prin sentința
civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016 a Tribunalului București, petitul
principal al cererii reclamantului l-a constituit solicitarea de a i se încheia
un nou contract de muncă începând cu data de 19 iulie 2010. Petitul privind
obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu privire la raporturile
de muncă dintre părți din 20 și 21 iulie 2010, care se
regăsește în cererile din ambele procese, este accesoriu
fiecăruia dintre petitele principale, anterior menționate.
În procesul
soluționat ultimul, prin decizia supusă revizuirii, eliberarea
adeverinței reprezenta o cerere accesorie în raport de obiectul principal
al cererii, prin care reclamantul solicita să i se recunoască că
în datele de 20 și 21 iulie 2010 a desfășurat raporturi de
muncă cu pârâta, în derularea contractului de muncă inițial.
În procesul
soluționat primul, prin sentința civilă nr. 3960 din 14 aprilie 2016
a Tribunalului București, petitul privind eliberarea adeverinței este
accesoriu petitului principal prin care reclamantul solicita încheierea unui
nou contract de muncă începând cu data de 19 iulie 2010.
Prin urmare,
fundamentul pretenției în discuție este diferit în cele două
procese, într-unul rezidă în contractul inițial de muncă, în
celălalt într-un nou contract de muncă în continuarea celui dintâi.
Față
de considerentele prezentate, nefiind întrunită tripla identitate de
elemente caracteristică autorității de lucru judecat, pe care se
fundamentează cazul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7
C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă,
cererea de revizuire dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuirea Deciziei nr. 372 din 3 octombrie 2016
a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de
revizuentul A.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.