ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2300/2015

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță,

reclamanta M.C.F. a solicitat, în contradictoriu cu SC F.V. SA, societate în

lichidare judiciară, prin deținător al arhivei SC A.B. SRL, să se constate că

activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte în perioada 3 septembrie

1985 - 17 ianuarie 1989 se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Tribunalul Arad,

secția I civilă, prin Sentința nr. 177 din 24 martie 2015 a respins acțiunea

civilă formulată de reclamantă.

S-a reținut, în

esență, de către prima instanță că reclamanta a avut calitatea de angajată a

societății pârâte, din carnetul de muncă al acesteia nerezultând înregistrarea

activităților desfășurate în grupa a II-a de muncă.

Totodată, s-a

constatat că reclamanta nu a probat efectuarea unor demersuri către conducerea

unității angajatoare ori către sindicat prin care să solicite demararea

procedurilor reglementate prin Ordinul ministrului muncii și ocrotirilor

sociale nr. 50/1990.

Curtea de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 926/A

din 6 iulie 2015, a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței pronunțate de tribunal.

Împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs reclamanta M.C.F., înregistrat pe rolul Curții

de Apel Timișoara la data de 30 iulie 2015 și înaintat de această instanță,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a procedat, la data de 17 septembrie 2015, la întocmirea raportului

asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru

C3, la data de 21 septembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților,

pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin.

(4) din Cod.

La data de 5

octombrie 2015, recurenta-reclamantă M.C.F. a depus punct de vedere la raport,

prin care a reiterat susținerea din recurs potrivit căreia, în speță, nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și cele ale

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nefiind vorba deci de un conflict de

muncă, ci de o acțiune în constatare a unui drept.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 12 octombrie

2015, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 21

octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea

părților.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce

succed:

În speță, prin

Decizia civilă nr. 926/A din 6 iulie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, a respins, ca tardiv, apelul declarat de

reclamanta M.C.F. împotriva Sentinței civile nr. 177 din 24 martie 2015

pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 64/108/2015, în contradictoriu cu

intimata SC F.V. SA, societate în lichidare judiciară, prin deținător al

arhivei SC A.B. SRL.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94

pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei

inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile

date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de

primă instanță sunt supuse numai apelului".

Or, obiectul

prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă, reglementat de

dispozițiile speciale aplicabile în cauză, având în vedere că pretenția dedusă

judecății izvorăște dintr-un raport de muncă, neputând fi astfel primite

susținerile recurentei potrivit cărora nu sunt aplicabile prevederile legale

menționate, ci dreptul comun, întrucât este vorba de o acțiune în constatare a

unui drept, respectiv încadrarea în condițiile grupei a II-a de muncă.

În acest context, se

reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a

impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile

Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi

întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea

privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi

supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta

M.C.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.C.F. împotriva Deciziei civile

nr. 926/A din 6 iulie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN