ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2735/2015

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 19 august 2013, reclamantul N.P. a chemat în judecată pe pârâta SC V.R. SRL, solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă din 15 iulie 2013 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Hotârârea pronunțată de tribunal Prin sentința nr. 10631 din 12 noiembrie 2014, Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 2699 din 8 iulie 2015, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Cererea de recurs Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 august 2015. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Părțile nu au depus puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 27 noiembrie 2015, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursulului Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, respectiv contestație împotriva deciziei de concediere. Față de cele sus menționate, decizia nr. 2699 din 8 iulie 2015, a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.