ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1086/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2/ A din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul S.D. împotriva deciziei civile nr. 923 din 8 octombrie 2014 pronunțată de aceeași instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 923 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 561 din 20 martie 2014 a Tribunalului Timiș prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea sa civilă, având ca obiect recunoașterea unui stagiu de cotizare de 45 de ani vechime în muncă la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă precum și plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire.

La data de 13 februarie 2015 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul formulat de reclamantul S.D. împotriva deciziei civile nr. 2/ A din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 19 februarie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil în principiu. Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 19 februarie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, respectiv recurentului și intimaților C.J.P. Timiș, L.P.C.S. Timișoara, D.L.P.C.S.P.I.C. La data de 12 martie 2015, recurentul S.D. depus punctul său de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, susținând, în esență, că instanțele au pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a legii și solicitând instanței de recurs să stabilească în mod corect vechimea sa în muncă. La data de 31 martie 2015, constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 23 aprilie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin hotărârea atacată prin prezenta cale de atac, decizia civilă nr. 2/ A din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul S.D. împotriva deciziei civile nr. 923 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 923 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 561 din 20 martie 2014 a Tribunalului Timiș prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea introductivă prin care acesta solicitase recunoașterea unui stagiu de cotizare de 45 de ani vechime în muncă la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă precum și plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire. Potrivit dispozițiilor art. 513 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Față de cele sus menționate, decizia civilă nr. 2/ A din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ., întrucât nici decizia definitivă atacată pe calea revizuirii, respectiv decizia civilă nr. 923 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă prin care a fost soluționat un litigiu de muncă. Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva deciziei nr. 2/ A din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.