ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1086/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1086/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de
față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin decizia civilă
nr. 2/ A din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de
muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de
reclamantul S.D. împotriva deciziei civile nr. 923 din 8 octombrie 2014
pronunțată de aceeași instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct.
1 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr.
923 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și
asigurări sociale, a respins apelul formulat de reclamant împotriva sentinței
civile nr. 561 din 20 martie 2014 a Tribunalului Timiș prin care a fost
respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea sa civilă, având ca obiect recunoașterea
unui stagiu de cotizare de 45 de ani vechime în muncă la stabilirea pensiei
pentru limită de vârstă precum și plata unei sume de bani cu titlu de
despăgubire.
La data de 13
februarie 2015 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, recursul formulat de reclamantul S.D. împotriva deciziei civile nr. 2/
A din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și
asigurări sociale.
Învestită cu
soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,
a procedat, la data de 19 februarie 2015, la întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că
recursul nu este admisibil în principiu.
Completul de filtru
C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.
civ., a dispus, prin rezoluția din 19 februarie 2015, comunicarea raportului
părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd
dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor
aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a
recursului a fost comunicat părților, respectiv recurentului și intimaților C.J.P.
Timiș, L.P.C.S. Timișoara, D.L.P.C.S.P.I.C.
La data de 12 martie
2015, recurentul S.D. depus punctul său de vedere la raportul asupra
admisibilității în principiu a recursului, susținând, în esență, că instanțele
au pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a legii și solicitând instanței de
recurs să stabilească în mod corect vechimea sa în muncă.
La data de 31 martie
2015, constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a
fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru
soluționarea căii de atac.
S-a fixat termen
pentru judecarea recursului la data de 23 aprilie 2015, în temeiul art. 493 alin.
(5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând recursul
formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele
considerente:
Prin hotărârea
atacată prin prezenta cale de atac, decizia civilă nr. 2/ A din 12 ianuarie
2015, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a
respins cererea de revizuire formulată de reclamantul S.D. împotriva deciziei
civile nr. 923 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,
Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Prin decizia civilă nr.
923 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și
asigurări sociale, a respins apelul formulat de reclamant împotriva sentinței
civile nr. 561 din 20 martie 2014 a Tribunalului Timiș prin care a fost
respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea introductivă prin care acesta solicitase
recunoașterea unui stagiu de cotizare de 45 de ani vechime în muncă la
stabilirea pensiei pentru limită de vârstă precum și plata unei sume de bani cu
titlu de despăgubire.
Potrivit
dispozițiilor art. 513 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii
este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Dispozițiile art. 634
alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile
date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIII alin.
(2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010,
privind Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârile pronunțate în cererile
privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse
recursului.
Potrivit
dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele
stabilite de aceasta.
Din interpretarea
acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe
alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de
atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu
constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.
Față de cele sus
menționate, decizia civilă nr. 2/ A din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel
Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în
prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii
prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ., întrucât nici decizia
definitivă atacată pe calea revizuirii, respectiv decizia civilă nr. 923 din 8
octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări
sociale, nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă prin care
a fost soluționat un litigiu de muncă.
Prin urmare, instanța
urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva deciziei nr. 2/ A
din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și
asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 aprilie 2015.