ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 909/2016

Decizia nr. 909/2016

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ. constată următoarele:

În fapt, prin Decizia civilă nr. 665 din 5 mai 2015 Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1633 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad, având ca obiect contestație decizie pensionare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă, prin Decizia civilă nr. 1131 din 22 septembrie 2015, a respins cererea de revizuire, reținând că nu este îndeplinită o condiție de admisibilitate, respectiv ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să evoce fondul.

Contestatorul A. a formulat recurs împotriva acestei decizii și a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la prima instanță.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 11 ianuarie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru CF4, la data de 18 ianuarie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 28-30 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La data de 7 aprilie 2016 s-a înregistrat punctul de vedere al recurentului, prin care acesta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și art. 214 din Legea nr. 62/2011, cu referire la faptul că hotărârile pronunțate în litigii de muncă și asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac precum și a excepției de neconstituționalitate invocate de către recurent.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 17 martie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

În Dosarul asociat nr. x/59/2015/a1 la data de 14 aprilie 2016 a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011, excepție invocată de recurentul A.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010-privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu, având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea unei perioade de 22 de ani, 3 luni și 6 zile de activitate în grupa a II-a de muncă, conform art. 2 din H.G. nr. 559/1990, reducându-i-se vârsta standard de pensionare pentru condiții speciale, litigiu care a fost soluționat atât în prima instanță cât și în apel, iar recursul cu care a fost învestită Înalta Curte privește hotărârea dată în calea de atac extraordinară a revizuirii.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că atât timp cât hotărârea supusă revizuirii, respectiv Decizia definitivă nr. 665 din 5 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, nu este susceptibilă de recurs, nici hotărârea recurată, prin care a fost soluționată cererea de revizuire - Decizia nr. 1131 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara nu are deschisă această cale de atac, legiuitorul nedorind să instituie, astfel, un nou grad de jurisdicție și o nouă cale de atac.

Față de cele sus menționate, Decizia civilă nr. 1131 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția Litigii de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1131 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2016.