ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 507/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 5 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015, s-a respins cererea de reexaminare a încheierii din 28.03.2016 dată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015, formulată de petentul-recurent A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. de dosar x/2016, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 5 din 22 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 206 de la 24 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respinsă contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 5 din 22.04.2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015.

Contestatorul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 206 din 24 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 25 ianuarie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurentul a depus punct de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Recurentul nu a prezentat critici de nelegalitate privind hotărârea recurată, limitându-se la a enumera litigiile în care acesta a avut calitatea de parte și situații de fapt privitoare la acestea, motiv pentru care instanța va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

Cererea de aplicarea a amenzii judiciare pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, formulată de intimații B. și C., urmează să fie respinsă, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) și 2) din noul C. proc. civ., " Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.

Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare."

Partea care deturnează dreptul procedural de la scopul pentru care a fost instituit și îl exercită cu rea-credință săvârșește un abuz de drept procesual.

Abuzul de drept procesual presupune două elemente, respectiv un element subiectiv, care constă în exercitarea cu rea-credință a dreptului procedural, în scop de șicană, fără justificarea unui interes legitim, de exemplu cu intenția de a-l vătăma ori păgubi pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilitățile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia, etc. Elementul obiectiv constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut, ori în exercitarea dreptului într-un mod excesiv și nerezonabil.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce face obiectul prezentei cauze este întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă și ale O.U.G. nr. 80/2013, recurentul invocând scutirea de la obligația achitării taxei judiciare de timbru, motiv pentru care nu se poate reține că acesta a exercitat cu rea-credință drepturile procesuale.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității cererii de recurs formulate de recurentul A. și va respinge cererea de aplicarea a amenzii judiciare pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, formulată de intimații B. și C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 206 din 24 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Respinge cererea de aplicarea a amenzii judiciare pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, formulată de intimații B. și C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2017.