ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 551/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27.02.2015 pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub dosar nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat strămutarea judecării dosarului nr. x/2014 de la Judecătoria Lugoj la o altă instanță egală în grad.

Prin încheierea nr. 164 din 12 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a fost anulată ca netimbrată cererea de strămutare formulată de reclamanta A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 13 mai 2016, petenta A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii civile nr. 164/12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 78 din 23 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de petenta A. împotriva încheierii civile nr. 164/12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2015.

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea A. a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la 29 iulie 2016, așa cum atestă data inscripționată pe plicul aflat la dosar recurs.

Autoarea căii de atac nu a indicat și nici nu a dezvoltat în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., menționând doar că în mod greșit, Curtea de Apel Timișoara, prin sentința pronunțată a constatat perimată contestația în anulare formulată împotriva încheierii civile nr. 164 din 12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Prin memoriul de recurs, recurenta A. a invocat, totodată, dispozițiile deciziei nr. 895 din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea Constituțională, precum și excepția autorității de lucru judecat raportat la dosarul nr. x/2006.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 28 martie 2017, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 185 alin. (1) din același cod, excepția nulității recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nedepunerea acestuia în termen, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 78 din 23 iunie 2016, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de petenta A. împotriva încheierii civile nr. 164/12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2015.

Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit procedura de filtrare a recursurilor cu scopul impunerii părților unor exigențe în declararea acestei căi extraordinare de atac, exigențe care privesc printre altele și respectarea termenului de declarare a recursului.

În cauza de față, din perspectiva cerinței referitoare la termenul de declarare a căii extraordinare de atac a recursului, prin raportul asupra admisibilității în principiu, s-a constatat că decizia atacată este o hotărâre definitivă, susceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, care însă a fost exercitată de recurentă cu depășirea termenului de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., situație ce atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac a recursului, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

În speță, se reține că cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 29 iulie 2016, așa cum atestă data inscripționată pe plicul aflat la dosar recurs, fiind astfel depășit termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile imperative ale art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termen care a început să curgă de la data pronunțării sentinței civile nr. 78, respectiv din 23 iunie 2016.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că formularea cererii de recurs la data de 29 iulie 2016, peste termenul de 5 zile defipt de prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. atrage sancțiunea anulării potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale, astfel încât în raport de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 185 alin. (1) din același cod în referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 78 din 23 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2017.