ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 479/2017

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 83 din 18 februarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 653/A din 26 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad - Secți I Civilă, în dosarul nr. x/2014. Definitivă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, care a fost soluționată prin decizia civilă nr. 129 din 21 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în sensul constatării perimării acesteia.

La data de 26 aprilie 2016, recurentul A. a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior, precizând că motivele vor fi depuse ulterior, după comunicarea hotărârii atacate. Declarația de recurs a fost depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar la data de 28 mai 2016 recurentul a depus o dezvoltare a recursului formulat.

În cuprinsul recursului, recurentul A. a contestat modalitatea în care a fost soluționată contestația în anulare, în sensul constatării perimării, fără a indica în concret criticile de nelegalitate.

La data de 5 iulie 2016, intimata B. Arad a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, conform art. 83 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 26 iulie 2016, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, reținându-se totodată, că instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului invocată de intimata B. prin întâmpinare.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 noiembrie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul a depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Înalta Curte, conform art. 248 C. proc. civ., analizând cauza în completul de filtru, va examina cu prioritate excepția nulității recursului:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 486 și 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În plus, analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că recurentul a înțeles să conteste modalitatea în care a fost soluționată contestația în anulare, în sensul constatării perimării, fără a indica în concret criticile de nelegalitate care să vizeze decizia atacată și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să determine aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 129 din 21 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.