ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1689/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș, sub nr. x/22.01.2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Boldur prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele: 1. Societatea "A." S.R.L. cu sediul social în Cluj Napoca, județul Cluj, cu sediul procesual ales la B., în Cluj Napoca, județul Cluj; și 2. Societatea "C." cu sediul în Marea Britanie, Londra, cu sediul procesual ales în Cluj-Napoca, județul Cluj, să se constate existența unui prejudiciu în dauna sa, în cuantum de 2.684,05 RON, sumă ce reprezintă valoarea operațiunii de achiziții, servicii de beck-online, pentru perioada 2012-2014, angajate la plată, fără contraprestații, în baza Acordului de furnizare nr. x/25.03.2005; constatarea modalității de calcul prin care s-a ajuns la determinarea prejudiciului de 2.684,05 RON, având la bază constatările Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a județului Timiș și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Deși pârâta 2 nu a fost menționată de reclamantă, instanța arbitrală în temeiul art. 78 C. proc. civ., a introdus-o forțat în cauză și a dispus citarea acesteia, întrucât aceasta trebuie să figureze ca parte, ca urmare a cesiunii de creanță nr. 69/2014.

Prin sentința arbitrală nr. 2 din 28.03.2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș în dosarul nr. x/2016 a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Boldur prin Primar împotriva pârâtelor: 1. Societatea "A." S.R.L. și 2. Societatea "C." Marea Britanie, Londra și au fost obligate pârâtele la restituirea sumei de 2.684,05 RON reprezentând prejudiciul neachitat și la plata dobânzilor legale, aferente sumei de 2.684,05 RON, calculate începând de la data de 28.03.2016, data pronunțării sentinței arbitrale și până la plata efectivă către reclamantă a prejudiciului neachitat, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 630 RON.

Reclamanta A. S.R.L. Cluj Napoca a formulat la 3 mai 2016, acțiune în anularea hotărârii arbitrale, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 6/PI din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis acțiunea în anulare formulată de către reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței arbitrale nr. 2/28.03.2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș, în dosarul nr. x/2016, pe care a anulat-o.

A respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Boldur prin Primar împotriva pârâtei A. S.R.L.

A respins acțiunea reclamantei împotriva societății C. și a fost obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 200 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 6/PI din 21 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, recurenta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Boldur prin Primar a declarat recurs.

În argumentarea cererii de recurs, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Boldur susține nelegalitatea hotărârii atacate, în ceea ce privește împrocesarea pârâtei C., în cadrul litigiului arbitral,care nu a fost identificată de către reclamantă și lipsa capacității de folosință a acestei pârâte.

Astfel, arată recurenta, considerentele principale reținute de Curtea de Apel Timișoara, care au condus la admiterea acțiunii în anulare, s-au axat cu precădere pe faptul că reclamanta Comuna Boldur nu și-ar fi îndreptat demersul judiciar și împotriva societății C. și că această societate ar fi fost radiată, lipsind așadar capacitatea de folosință anterior demarării litigiului, omițând instanța de control judiciar să verifice dacă acest fapt a fost sau nu invocat de părți și dovedit în procedura arbitrală.

Acest aspect, arată recurenta, a fost invocat pentru prima dată prin acțiunea în anulare, iar în fața tribunalului arbitral nu s-a pus problema niciun moment cu privire la vreo neregularitate procedurală sau lipsei capacității de folosință, deși C. a fost legal citată, aspect ce reiese din cuprinsul dosarului, astfel încât sub aspect procedural, nu putea forma obiectul unei analize directe în fața Curții de Apel Timișoara. În caz contrar, apreciază recurenta, ar însemna ca instanța de judecată să analizeze o cerere nouă ce nu a făcut obiectul unei legale judecăți în fața tribunalului arbitral.

Mai mult decât atât, trebuie observat că, în mod corect, tribunalul arbitral s-a prevalat de dispozițiile art. 78 C. proc. civ., introducând forțat în cauză pe pârâta C., motivat de faptul că între A. S.R.L. și C., a avut loc o cesiune de creanțe.

În ciuda apărărilor formulate, Curtea de Apel Timișoara nu a ținut seama de faptul că C. a dobândit calitatea de cesionar prin voința părților, iar prin efectul acestei cesiunii, cesionarul se subrogă în drepturile și obligațiile cedentului, latura activă/pasivă a raportului juridic obligațional trece de la una din părți la cealaltă parte.

Așadar, apreciază recurenta, tribunalul arbitral a stabilit corect că răspunderea este solidară, transmisiunea nu afecta existența obligației, aceasta continuă să existe în patrimoniul dobânditorului așa cum s-a născut sau, mai bine spus, cum exista în patrimoniul transmițătorului la momentul operațiunii.

Totodată, Curtea de Apel Timișoara nu a ținut seama de dispozițiile imperative ale art. 608 alin. (2) C. proc. civ., care instituie o condiție restrictivă în vederea promovării acțiunii în anulare, și anume se stabilește că nu pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârilor arbitrale, neregularitățile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) si 3 C. proc. civ. sau care pot fi remediate pe calea prevăzută la art. 604 din același cod, respectiv lămurirea, completarea și îndreptarea hotărârii.

Cu privire la judecarea cererii pe fond, recurenta apreciază că dacă A. S.R.L. nu este mulțumită de motivarea instanței arbitrale, acest aspect nu-i deschide calea acțiunii în anulare, conform art. 608 C. proc. civ., în condițiile în care, modalitatea în care instanța arbitrală interpretează voința părților sau dacă răspunderea contractuală a fost corect reținută de către tribunalul arbitral, neîncadrându-se în ipoteza încălcării "ordinii publice, bunelor moravuri ori dispozițiilor imperative ale legii".

Consideră ca fiind nelegală hotărârea atacată, câtă vreme aceasta se bazează pe analiza motivelor expuse în cuprinsul acțiunii în anulare formulată de către reclamantă, care conduc spre concluzia că sunt antamate aspecte care țin de fondul dosarului arbitral, soluționat prin hotărârea arbitrală. De aici se desprinde concluzia că, în cadrul unei acțiuni în anulare a unei sentințe arbitrale, instanța nu poate reanaliza problemele de fond ce au fost soluționate prin hotărârea arbitrală, controlul instanței fiind limitat de dispozițiile art. 608 din C. proc. civ.

În acest context, acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nu poate fi considerată o cale de atac de reformare și nici o procedură alternativă de rejudecare în fond a cauzei atunci când părțile se declară nemulțumite de hotărârea dată în arbitraj.

Prin urmare, solicită instanței de recurs să constate că soluția primei instanțe, prin care s-a decis anularea sentinței arbitrale nr. 2/28.03.2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș, este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii în anulare, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 februarie 2017, intimata A. S.R.L. solicită să se constate că recursul promovat de recurentă este inadmisibil, nefiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât aceasta invocă aspecte de ordin procedural, susținând în mod greșit că hotărârea Curții de Apel Timișoara este dată cu aplicarea greșită a nomelor de drept material.

În situația în care instanța va constata că recursul este admisibil în principiu, intimata solicită respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 10 mai 2017 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017, constatându-se că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) din Codul de procedurăcivilă, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 15 noiembrie 2017, cu citarea părților.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Este adevărat că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nu poate fi considerată o cale de atac de reformare și nici o procedură alternativă de rejudecare în fond a cauzei atunci când părțile se declară nemulțumite de hotărârea dată în arbitraj, astfel cum susține recurenta, însă, este de necontestat că, în speță, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere că acțiunea în anulare poate fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege și, constatând incident motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. a admis acțiunea în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., pe care s-a întemeiat acțiunea în anulare, hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, când încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii.

Așa fiind, pornind de la cadrul legal menționat, Curtea de Apel Timișoara, argumentat și legal motivat, a arătat cu justețe că hotărârea pronunțată de tribunalul arbitral încalcă dispoziții legale imperative, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Aceasta întrucât, art. 575 alin. (2) C. proc. civ. prevede în mod expres că principiile fundamentale ale procesului prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 8-10, art. 12-16, art. 19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5) și (6) la art. 23 sunt aplicabile în mod corespunzător și în procedura arbitrală.

Printre cele enumerate se regăsesc "Dreptul de dispoziție al părților" - art. 9 - care presupune că părțile pot determina nu numai existența procesului ci și conținutul acestuia prin stabilirea cadrului procesual în privința părților, obiectului și cauzei și "Contradictorialitatea" - art. 14 - care implică dreptul părților de a discuta și argumenta chestiunile de fapt și de drept și pentru a cărui valorificare codul impune în sarcina instanței obligația de a pune în discuție toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.

S-a reținut cu justețe că modalitatea de reglementare a principiilor fundamentale reflectă caracterul normelor respective ca fiind imperative, astfel încât, în considerarea încălcării lor, acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale devine admisibilă prin prisma prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentei (reclamantă în litigiul arbitral), prin împrocesarea pârâtei C., societate radiată din mai 2015, fără capacitate de folosință anterior demarării litigiului, tribunalul arbitral a încălcat principiile fundamentale reglementate de art. 575 alin. (2) C. proc. civ. și dispozițiile imperative ale art. 56 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, în mod legal, Curtea de Apel Timișoara admis acțiunea în anulare și, cu aplicarea art. 613 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a procedat la soluționarea pe fond a cauzei.

De altfel, deși recurenta a invocat în drept motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care prevăde că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, aceasta nu a susținut în concret inaplicabilitatea dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., prin raportare la o eventuală neîncălcarea în speță a dispozițiilor legale imperative.

Întreaga construcție a recursului vizează simpla nemulțumire a recurentei cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către Curtea de Apel Timișoara a apărărilor formulate de către aceasta, aspecte ce nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurentă, sentința recurată fiind la adăpost de orice critică, Curtea de Apel Timișoara procedând corect la analizarea acțiunii în anulare dedusă judecății raportat la motivele întemeiate pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BOLDUR împotriva sentinței civile nr. 6/PI din 21 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondat, menținând sentința recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BOLDUR împotriva sentinței civile nr. 6/PI din 21 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2017.