ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1463/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 592/A/2017 din 25 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiș, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 352/A din 14 aprilie 2015 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimata B..

Prin decizia civilă nr. 109 din 15 iunie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins ca tardiv recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 592/A/2017 din 25 aprilie 2017.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea de recurs a fost înregistrată la registratura Tribunalului Timiș la data de 15 mai 2017.

Potrivit dispozițiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ.." Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare".

Nerespectarea termenului imperativ pentru declararea recursului determină decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, în condițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., cu excepția situațiilor menționate de art. 103 alin. (2) din același cod, a căror incidență însă nu a fost probată în speță.

Decizia civilă recurată a fost pronunțată la 25 aprilie 2017, iar calea de atac a recursului a fost declanșată în data de 15 mai 2017, fiind încălcat astfel termenul legal de 5 zile de la pronunțarea hotărârii de perimare.

Împotriva deciziei civile nr. 109 din 15 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs recurentul A., în esență, pentru următoarele motive:

Prin decizia civilă nr. 592/A/2017 din 25 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiș, secția I civilă a constatat în mod greșit că a intervenit perimarea contestației în anulare formulate de contestatorul A..

La termenul de judecată din data de 15 iunie 2017, recurentul a solicitat repunerea pe rol a dosarului nr. x/2015 și admiterea recursului, motivat de lipsa de comunicare a hotărârii, întrucât acesta locuiește la casa părintească și nu a avut cunoștință despre obligația de a formula recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea deciziei civile nr. 592/A/2017 din 25 aprilie 2017.

În prealabil analizei motivelor de recurs, prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed:

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac, exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac.

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității - consacrat de dispozițiile art. 129 din Constituție - potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în afara acestora neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Totodată, normele procesuale privind sesizarea instanței judecătorești și soluționarea cererilor, în limita competențelor atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului statuat prin art. 126 din Constituție.

Înalta Curte reține că recurentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 592/A/2017 din 25 aprilie 2017 pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui, recurentul nu poate promova recurs la recurs.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 din vechiul C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile date în recurs sunt irevocabile, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de recurentul - contestator A. împotriva deciziei civile nr. 109 din 15 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - contestator A. împotriva deciziei civile nr. 109 din 15 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2017.