ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1471/2017

Decizia nr. 1471/2017

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 ianuarie 2016, reclamantele A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 182 din data de 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

La termenul de judecată din data de 25 februarie 2016, stabilit prin repartizare aleatorie în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea dosarului și nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

La data de 18 mai 2017 intimatul-pârât C. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, invocând excepția de perimare, față de împrejurarea că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an.

Examinând recursul în raport de excepția perimării, invocată de intimatul-pârât C., a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 25 februarie 2016, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, împlinindu-se la data de 25 februarie 2017.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, se constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 182 din data de 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, fiind perimată de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte admite excepția perimării cererii de recurs invocată de pârâtul C. și constată perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 182 din data de 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2017.