ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2018

Decizia nr. 95/2018 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 noiembrie 2015, contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 492 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2016 stabilit prin repartizare aleatorie în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă. Prin rezoluția din data de 16 noiembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an. Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 21 ianuarie 2016, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, împlinindu-se la data de 21 ianuarie 2017. Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (21 ianuarie 2016) și până la data repunerii pe rol a cauzei (16 noiembrie 2017) trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 492 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 492 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.