ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2018

Decizia

nr. 95/2018

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la data de 3 noiembrie 2015, contestatorul A. a declarat recurs împotriva

deciziei civile nr. 492 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția civilă.

La termenul

de judecată din data de 21 ianuarie 2016 stabilit prin repartizare aleatorie

în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus

suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea

cauzei și nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția

din data de 16 noiembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C.

proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica

dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile

art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând

excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice

altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții,

timp de un an.

Fiind un

termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor

art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în

ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.

În speță,

părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță

la termenul din data de 21 ianuarie 2016, stabilit pentru judecarea recursului,

termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a

solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de

perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data

pronunțării încheierii de suspendare a judecății,

împlinindu-se la data de 21 ianuarie 2017.

Așa cum

rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi

cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a

rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul

suspendării (21 ianuarie 2016) și până la data repunerii pe rol

a cauzei (16 noiembrie 2017) trecând mai mult de un an, timp în care niciuna

dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea

judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței

vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de

perimare.

Cum cauza a

rămas în nelucrare din vina părților pe perioada

prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea

prevăzută de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

judecata recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr.

492 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția civilă, fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 492

din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.