ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia
nr. 96/2018
Asupra cauzei
civile de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
la data de 24 iulie 2015, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire
împotriva deciziei civile nr. 6522 din data de 2 decembrie 2010 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și
de proprietate intelectuală.
La termenul
de judecată din data de 22 octombrie 2015 stabilit prin repartizare
aleatorie în vederea soluționării cererii de revizuire, instanța
a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la
strigarea cauzei și nu a fost solicitată judecarea cauzei în
lipsă.
Prin rezoluția
din data de 16 noiembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C.
proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica
dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile
art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând
excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține
următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice
altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar
împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții,
timp de un an.
Fiind un
termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor
art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în
ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.
În speță,
părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță
la termenul din data de 22 octombrie 2015, stabilit pentru judecarea cererii de
revizuire, termen la care, constatându-se că niciuna din părți
nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor
art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea
pricinii.
Termenul de
perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data
pronunțării încheierii de suspendare a judecății,
împlinindu-se la data de 22 octombrie 2016.
Așa cum
rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi
cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a
rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul
suspendării (22 octombrie 2015) și până la data repunerii pe rol
a cauzei (16 noiembrie 2017) trecând mai mult de un an, timp în care niciuna
dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea
judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței
vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de
perimare.
Cum cauza a
rămas în nelucrare din vina părților pe perioada
prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea
prevăzută de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,
judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva
deciziei civile nr. 6522 din data de 2 decembrie 2010 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și
de proprietate intelectuală, fiind perimată de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Constată
perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva
deciziei civile nr. 6522 din data de 2 decembrie 2010 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și
de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.