ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 955/2016

Decizia nr. 955/2016

După deliberare, asupra cauzei de fața, constată următoarele;

Prin Decizia nr. 1597 din 19 noiembrie 201

Împotriva acestei decizii definitive a declarat recurs reclamantul A.,

care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 ianuarie 2016, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare Completului nr. 10 filtru.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 în Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 ianuarie 2016 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin rezoluția din 11 februarie 2016, Completul nr. 10 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea către părțile litigante, pentru ca acestea să formuleze, în scris, un punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.

La data de 01 martie 2016, în termenul procedural reglementat de dispozițiile legale mai sus menționate, recurentul-reclamant a formulat în scris, un punct de vedere la raport, prin care și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a litigiului, arătând că instanțele de fond au ignorat probele administrate în cauză care atestau faptul că i se cuvin diferențele de salariu și sporul de vechime solicitate prin cererea de chemare în judecată, deși din procesul-verbal de înmânare aflat la fila 29 în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat intimatei B. Timiș. Aceasta nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la raport.

Prin rezoluția din 21 martie 2016, Completul nr. 10 filtru a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la data de 20 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Calea de atac este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

La termenul de judecată din 20 aprilie 2016, Înalta Curte a pus în discute admisibilitatea recursului din perspectiva obiectului cât și a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reținând următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, la data de 13 noiembrie 2014, sub nr. x/30/2014, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. Timiș la recalcularea pensiei, prin includerea unor câștiguri salariale și sporuri la salariu, cu caracter permanent.

Astfel, natura pretenției deduse judecății izvorăște dintr-un conflict privind asigurările sociale, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate in materia conflictelor de muncă șl asigurărilor sociale.

Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Actul normativ mai sus menționat stipulează, de asemenea, că procesele al căror obiect intră în sfera asigurărilor sociale nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Ca atare, în raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și nu obiceiul litigiului pendinte, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că un caracter definiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și celor nealocate cu recurs.

În speță, Decizia nr. 1597 din 19 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, este definitivă, cu înțelesul testului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Concluzionând, pentru considerentele arătate în precedent și având în vedere dispozițiile art. 193 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul reclamant A., domiciliat în Timișoara, împotriva Deciziei nr. 1597 din 19 noiembrie 20 C pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asiguri sociale.

Potrivii dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2016.