ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2016

Decizia nr. 198/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea dedusă Tribunalului Timiș, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. Timiș, să se anuleze dispozițiile nr. 38 din 09 decembrie 2013 nr. 41 din 18 decembrie 2013, nr. 43 din 20 decembrie 2013 emise de pârâtă, să se constate nulitatea absolută a actului adițional din 11 decembrie 2013 pentru lipsa consimțământului reclamantei. Să se dispună reintegrarea reclamantei în postul și funcția deținută anterior emiterii deciziilor contestate și să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 20 decembrie 2013 și până la punerea în executare efectivă a hotărârii ce se va pronunța, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2366 din 09 octombrie 2014, Tribunalul Timiș a admis în parte contestația, a dispus anularea actului adițional la contractul individual de muncă și a dispozițiilor emise de pârâtă, a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii Deciziei nr. 43 din 20 decembrie 2013, a obligat pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, o sumă egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 23 decembrie 2013 și până la data reintegrării efective a reclamantei, a respins în resl contestația și a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.240 lei.

Prin Decizia civilă nr. 123/A din 12 februarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și. asigurări sociale, a respins apelul declarat de către pârâtă împotriva sentinței nr. 2366 din 09 octombrie 2014 a Tribunalului Timiș și a fost obligată apelanta la plata sumei de 868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

Prin Decizia civilă nr. 538 din 28 aprilie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins contestația în anulare formulată de pârâta B. Timiș împotriva Deciziei civile nr. 123/A din 12 februarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia civilă nr. 1277/A din 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Timișoara a dispus declinarea în favoarea instanței supreme a competenței de soluționare a apelului declarat de pârâta B. Timiș împotriva Deciziei civile nr. 538 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. xxx/59/2015.

Calea de atac intitulată „apel" a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, după declinare, la data de 26 octombrie 2015, fiind repartizată aleatoriu completului C.F.l. 1, iar prin rezoluția din 27 octombrie 2015 instanța a calificat calea de atac formulată ca fiind „recurs", având în vedere că Înalta Curte nu are competența de soluționare a căii de atac a apelului, ei numai a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel, potrivit art. 21 din Legea nr. 304/2004 și art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

La data de 09 noiembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C.F.I. 1, la data de 18 noiembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile ari 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 37-39 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 ianuarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulai, înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru armatoarele considerente:

În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia definitivă nr. 538 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulată de pârâtă împotriva Deciziei civile nr. 123/A din 12 februarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 2366 din 09 octombrie 2014 a Tribunalului Timiș, cauza având ca obiect un litigiu de muncă.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 23 ianuarie 2014, dispozițiile N.C.P.C. sunt aplicabile cererii pendinte.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Totodată, potrivit art 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., teza a II-a, de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, prevede că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu suni supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)."

Față de cele de mai sus, fiind vorba despre un litigiu de muncă începui după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârea pronunțată de instanța de apel în soluționarea unei contestații în anulare în legătură cu litigiu] având obiectul indicat, este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac regiementate expres de lege. In afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 538 din 28 aprilie 2015, a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac de reformare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. Timiș. împotriva Deciziei nr. 538 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28 ianuarie 2016.