ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1458/2016

Decizia nr. 1458/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Decizia

nr. 185 din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, s-a respins, ca nefondat apelul promovat de pârâtul A. împotriva

sentinței civile nr. 575 din data de 10 martie 2015, pronunțată

de Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Împotriva

acestei decizii, la 12 februarie 2016, a declarat recurs pârâtul A. înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 martie 2016,

sub nr. x/109/2014.

Întrucât

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC B. SRL în

contradictoriu cu pârâtul A. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

la 5 martie 2014, potrivit prevederilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin

Legea nr. 134/2010, litigiul este guvernat de normele acestui act normativ,

care a intrat în vigoare anterior promovării acțiunii civile în

cauză, respectiv la 15 februarie 2013.

În

condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin

rezoluția din 17 martie 2016, s-a procedat la întocmirea raportului

privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se

că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instațelor

judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legiii nr.

134/2010 privind C. proc. civ.

Prin

rezoluția din 9 mai 2016, completul 12 filtru a analizat conținutul raportului

și, constatând că acesta întrunește condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus

comunicarea acestuia părților litigante, pentru ca acestea să

formuleze un punct de vedere conform prevederilor art. 493 alin. (4) din

același act normativ.

Din

procesele-verbale de înmânare aflate la filele 16-17 în dosarul de recurs

rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului

a fost comunicat recurentului-pârât A. la 19 mai 2016, iar intimatei-reclamante

SC B. SRL la 20 mai 2016

,

față de care atât recurentul-pârât

cât și intimata-reclamantă și-au exprimat poziția

procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport, conform

înscrisurilor depuse la dosar filele 18-22.

Constatându-se

ca fiind încheiată procedura filtru, prin rezoluția din data de 9

iunie 2016, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru

soluționarea recursului la data de 30 iunie 2016, în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând

recursul, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilității

acestuia, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate

cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față de

care constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. “hotărârile date în

apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și

alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse

recursului”.

Art.

18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează

că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a

prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94

pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

republicată, în cele privind navigația civilă și

activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări

sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani

în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste

procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de

apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului”.

Pentru

această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două

grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

În

cauză, prin demersul judiciar inițiat la data de 05 martie 2014,

reclamanta SC B. SRL a solicitat instituirea răspunderii patrimoniale a

salariatului pentru suma de 3.000 lire, susținându-se că acesta este

prejudiciul produs de către pârâtul A. ca urmare a încălcării de

catre acesta a prevederilor fișei postului.

Față

de natura pretenției deduse judecății, se reține că

aceasta izvorăște dintr-un conflict de muncă, cauza

circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate

de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în

vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări

sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile

pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede

că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului.

Prin urmare,

în raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de

caracterul pretențiilor solicitate de reclamant prin acțiunea

introductivă de instanță, se apreciază că recursul

este inadmisibil.

Mai mult

decât atât,

prevederile

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter

definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum

și cele neatacate cu recurs.

În

cauză, Decizia nr.

185 din 3 februarie 2016 a Curții de

Apel Pitești, secția I civilă,

este definitivă,

în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva

acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru

considerentele arătate în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493

alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul

formulat în cauză de recurentul-pârât

A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 185

din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă.

Decizia nu

este supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2016.