ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1087/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1087/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra cauzei
de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5307 din 6 mai 2014,
Tribunalul București, secția a
Vll-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea
formulată de reclamant, având ca obiect
recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor realizate în
acord global după anul 1974, reclamantul
fiind fost salariat al I.C.P.A.Î.U.C.
București.
Prin decizia
civila nr. 46 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VlI-a
pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale, a respins
apelul declarat de reclamantul C.T. împotriva
sentinței civile nr.
5307 din 6 mai 2014 a Tribunalului București, secția
a Vll-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei
hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul C.T., ce a fost înregistrat
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 februarie 2015.
Învestită cu
soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă,
a procedat, Ia data de 5 februarie 2015, la întocmirea raportului.
Asupra
admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că
recursul nu este admisibil în principiu.
Completul de filtru C4, constatând că raportul
întrunește condițiile art. 493
alin. (3)
C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 5 februarie 2015,
comunicarea raportului părților, pentru ca
acestea sa depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.
(4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs,
raportul asupra
admisibilității în
principiu a recursului a fost comunicat recurentului și intimatei
C.J.P.M.
București.
La data de 18
februarie 2015, recurentul C.T. a depus punctul sau
de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului
prin care a
susținut, în esență, că prin hotărârea atacată s-a comis o
greșeală de judecată, fiind greșit calculat cuantumul pensiei.
La data de 31
martie 2015, constatându-se încheiată această etapă a
procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în
vederea
stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac,
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la
data de 23 aprilie 2015, în
temeiul art.
493 alin. (5) C. proc. civ., Iară citarea părților.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte
constata că este inadmisibil,
pentru următoarele considerente:
Prin decizia
civilă nr. 46 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a Vll-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins
apelul declarat de reclamantul C.T. împotriva
sentinței civile nr.
5307 din 6 mai 2014
a Tribunalului București, secția a Vll-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamant, ca
neîntemeiată.
Decizia menționată a fost pronunțată în
soluționarea unui apel într-o cauză
având
ca obiect un litigiu de muncă, respectiv având ca obiect recalcularea
drepturilor
de pensie.
Potrivit art. 634 alin. (l) pct. 4 C. proc. civ.,
sunt hotărâri definitive
hotărârile
date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C.
proc. civ., nu sunt supuse
recursului
hotărârile pronunțate
în cererile
prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - î),
în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele
de muncă și de
asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile
privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte
cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De
asemenea, nu sunt supuse
recursului
hotărârile date de instanțele de apei in cazurile in care legea prevede
ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai
apelului”.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o
hotărâre judecătorească nu
poate fi supusă decât căilor de atac
prevăzute de lege. Prin urmare, în afară
de
căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în
scopul de a se obține reformarea sau retractarea
unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu
constituțional, dispozițiile art. 129
din Constituție arătând că
mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o
hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că
exercitarea acestora
trebuie făcută în condițiile legii.
În raport de
dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 46
din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apei București, secția
a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată
cu recurs în prezenta cauza, nu
este supusă prin lege cenzurii acestei
căi de atac.
Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca
inadmisibil, declarat de
reclamantul
C.T. împotriva deciziei nr. 46 din 8 ianuarie 2015 a
Curții de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.
T. împotriva deciziei nr. 46 din 8 ianuarie 2015 a Curții de Apel
București,
secția a Vll-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 23 aprilie 20
1
5.