ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1087/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5307 din 6 mai 2014, Tribunalul București, secția a Vll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor realizate în acord global după anul 1974, reclamantul fiind fost salariat al I.C.P.A.Î.U.C. București. Prin decizia civila nr. 46 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul C.T.

împotriva sentinței civile nr. 5307 din 6 mai 2014 a Tribunalului București, secția a Vll-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul C.T., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 februarie 2015. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, a procedat, Ia data de 5 februarie 2015, la întocmirea raportului. Asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil în principiu. Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 5 februarie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea sa depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului și intimatei C.J.P.M. București. La data de 18 februarie 2015, recurentul C.T. a depus punctul sau de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului prin care a susținut, în esență, că prin hotărârea atacată s-a comis o greșeală de judecată, fiind greșit calculat cuantumul pensiei. La data de 31 martie 2015, constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac, S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 23 aprilie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., Iară citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constata că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 46 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul C.T. împotriva sentinței civile nr. 5307 din 6 mai 2014 a Tribunalului București, secția a Vll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată. Decizia menționată a fost pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie.

Potrivit art. 634 alin. (l) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - î), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apei in cazurile in care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 46 din 8 ianuarie 2015, Curtea de Apei București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauza, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.

Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, declarat de reclamantul C.T. împotriva deciziei nr. 46 din 8 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva deciziei nr. 46 din 8 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 20 1 5.