ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1366/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la. dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Prin Decizia civila nr. 420 din data de 11 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, .s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.R. împotriva sentinței civile nr. 3239 din 18 martie 2014 a Tribunalului București, prin care s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul G.R., a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului București să emită o nouă decizie de pensionare și să recalculeze drepturile de pensie ale petiționarului cu valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința din 20 mai 2010 eliberată de SC P. SA, în locul celor deja valorificate pentru perioada menționată în adeverință, și la plata diferențelor de pensie începând cu data de 01 septembrie 2010, fiind respinsă, în rest, cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantid G.R., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la la data de 09 martie 2015. Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, ia data de 24 martie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru CT1, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 02 aprilie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 34-35 din dosarul de recurs, raportul asupra, admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului și intimatei Casa de Pensii a Municipiului București. Recurentul a depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de ia comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care a susținut că recursul este admisibil, deoarece cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani, invocând în acest sens art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. La data de 20 aprilie 2015, constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 21 mai 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constata ca este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin Decizia civilă nr. 420 din data de 11 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.R. împotriva sentinței civile nr. 3239 din 18 martie 2014 a Tribunalului București, decizie definitivă. Decizia menționată a fost pronunțată în soluționarea unuî apel într-o cauză având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, respectiv contestație decizie de pensionare.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanța sunt supuse numai apelului". Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afara de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută m condițiile legii. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 420 din data de 11 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de G.R. împotriva Deciziei nr. 420 din data de 11 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2015.