ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1366/2015

Asupra cauzei

de față, prin raportare la. dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., constată următoarele:

Prin Decizia civila nr. 420 din

data de 11 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, .s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantul G.R. împotriva sentinței civile nr. 3239

din 18 martie 2014 a Tribunalului București, prin care s-a admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamantul G.R., a fost obligată pârâta Casa de Pensii a

Municipiului București să emită o nouă decizie de pensionare și să recalculeze

drepturile de pensie ale petiționarului cu valorificarea veniturilor brute

menționate în adeverința din 20 mai 2010 eliberată de SC P. SA, în locul celor

deja valorificate pentru perioada menționată în adeverință, și la plata diferențelor

de pensie începând cu data de 01 septembrie 2010, fiind respinsă, în rest,

cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantid G.R., ce a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

la data de 09 martie 2015.

Investită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, ia data de 24 martie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de

filtru CT1, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C.

proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 02 aprilie 2015, comunicarea

raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum

prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit

dovezilor aflate la filele 34-35 din dosarul de recurs, raportul asupra,

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului și

intimatei Casa de Pensii a Municipiului București.

Recurentul a

depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de ia

comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care a susținut

că recursul este admisibil, deoarece cererea de chemare în judecată este

evaluabilă în bani, invocând în acest sens art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ.

La data de 20

aprilie 2015, constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru,

dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii

termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 21 mai 2015, în temeiul art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

recursul formulat, Înalta Curte constata ca este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Prin Decizia

civilă nr. 420 din data de 11 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția

a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.R. împotriva sentinței

civile nr. 3239 din 18 martie 2014 a Tribunalului București, decizie

definitivă.

Decizia

menționată a fost pronunțată în soluționarea unuî apel într-o cauză având ca

obiect un litigiu de asigurări sociale, respectiv contestație decizie de

pensionare.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în

apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă

și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri

evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu

sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în

care legea prevede ca hotărârile de primă instanța sunt supuse numai

apelului".

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă

decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afara de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă

are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută m condițiile legii.

În raport de

dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 420 din data de 11

februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză,

nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Prin urmare,

instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul

G.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de G.R. împotriva Deciziei nr. 420 din data de

11 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de

atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 21 mai 2015.