ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 292/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 292/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra
cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1470
din 16 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de reclamanta L.M. împotriva Sentinței civile nr. 4820 din 18 aprilie
2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului
București.
Împotriva
acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamanta L.M., înregistrat pe
rolul Curții de Apel București la data de 6 noiembrie 2014 și înaintat de
această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.
Învestită
cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, a procedat, la data de 10 decembrie 2014, la întocmirea raportului
asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul
de filtru C3, la data de 10 decembrie 2014, constatând că raportul întrunește
condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia
părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art.
493 alin. (4) din cod.
Părțile
nu au formulat puncte de vedere asupra raportului.
Constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 19 ianuarie
2015, s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 28 ianuarie
2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând
recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea
argumentelor ce succed:
În speță,
prin hotărârea atacată cu recurs, respectiv prin Decizia nr. 1470 din 16
octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat
de reclamanta L.M. împotriva Sentinței civile nr. 4820 din 18 aprilie 2014
pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului
București.
Potrivit
art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile
date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Conform
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând
cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie
2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la
art. 94 pct. 1 lit. a))-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în
porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de
expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori
judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la
1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse
recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea
prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Or,
obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de asigurări sociale.
Se reține
că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în
sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și
termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin
urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția
competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de
drept aflați în situații identice.
Aceleași
exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în
alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din
dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi
întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea
privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi
supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoașterea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală
constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului
constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o
soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or,
normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea
cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,
corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția
României.
Ca atare,
în raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 1470
din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale ce a fost atacată cu recurs, nu
este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
În
consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat
de reclamanta L.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta L.M. împotriva Deciziei nr.
1470 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără cale
de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2015.
Procesat
de GGC - GV