ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2716/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2955 din 09 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul E.N. împotriva deciziei civile nr. 379 din 0 februarie 2015 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimații Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, I.I., Ș.G., P.C. și T.L. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs contestatorul E.N., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 26 octombrie 2015. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 29 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C4, la data de 29 octombrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au exprimat punct de vedere asupra raportului. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 26 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia nr. 2955 din 09 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare declarată de contestatorul E.N. împotriva deciziei civile nr. 379 din 9 februarie 2015 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimații Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, I.I., Ș.G., P.C. și T.L., prin care s-a soluționat apelul formulat în materia unui litigiu de muncă. Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Totodată, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată într-un litigiu de muncă. În conformitate cu dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Coroborând aceste dispoziții legale cu cele art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că hotărârile pronunțate de curțile de apel în materia litigiilor de muncă sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Având în vedere că prin decizia nr. 379 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost soluționat apelul formulat în materia unui litigiu de muncă, această decizie este definitivă și, față de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. , rezultă că și decizia nr. 2955 din 09 septembrie 2015, prin care s-a respins contestația în anulare formulată împotriva acestei decizii, este de asemenea definitivă. Ca atare, având în vedere că decizia recurată în prezenta cauză a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei definitive prin care a fost soluționat apelul în materia unui litigiu de muncă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În raport de textele legale redate, se constată că decizia civilă nr. 2955 din 9 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este definitivă și nu este supusă recursului. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul E.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul E.N. împotriva deciziei nr. 2955 din 9 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2015.