ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2716/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2716/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2955 din 09 septembrie
2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă, s-a respins, ca inadmisibilă,
contestația în anulare formulată de contestatorul E.N. împotriva deciziei civile
nr. 379 din 0 februarie 2015 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimații
Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, I.I., Ș.G., P.C. și T.L.
Împotriva acestei hotărâri
definitive a declarat recurs contestatorul E.N., ce a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 26 octombrie 2015.
Învestită cu soluționarea
căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat,
la data de 29 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în
principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4,
la data de 29 octombrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art.
493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să
își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.
(4) C. proc. civ.
Părțile nu au exprimat
punct de vedere asupra raportului.
Constatându-se încheiată
această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată
în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru
judecarea recursului la data de 26 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin.
(5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând recursul formulat,
Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speță, hotărârea atacată
cu recurs, respectiv decizia nr. 2955 din 09 septembrie 2015 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare declarată de
contestatorul E.N. împotriva deciziei civile nr. 379 din 9 februarie 2015 a aceleiași
instanțe, în contradictoriu cu intimații Casa Teritorială de Pensii Giurgiu, I.I.,
Ș.G., P.C. și T.L., prin care s-a soluționat apelul formulat în materia unui litigiu
de muncă.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași
căi de atac ca și hotărârea atacată.
Totodată,
conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile
date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În speță,
hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată într-un litigiu de
muncă.
În conformitate cu dispozițiile
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârile pronunțate în cererile privitoare
la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Coroborând aceste dispoziții
legale cu cele art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că hotărârile pronunțate
de curțile de apel în materia litigiilor de muncă sunt definitive, nefiind supuse
recursului.
Având în vedere că prin
decizia nr. 379 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost soluționat
apelul formulat în materia unui litigiu de muncă, această decizie este definitivă
și, față de dispozițiile
art. 508 alin. (4) C. proc. civ.
,
rezultă că și decizia nr. 2955 din 09 septembrie 2015, prin care s-a respins contestația
în anulare formulată împotriva acestei decizii, este de asemenea definitivă.
Ca atare, având în vedere
că decizia recurată în prezenta cauză a fost pronunțată în soluționarea contestației
în anulare formulată împotriva deciziei definitive prin care a fost soluționat apelul
în materia unui litigiu de muncă, nu este supusă căii de atac a recursului.
Potrivit dispozițiilor
art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor
de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Legalitatea căilor de
atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor
de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege
nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau
retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă
are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând
că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt
cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile
legii.
În raport de textele legale
redate, se constată că decizia civilă nr. 2955 din 9 septembrie 2015 a Curții de
Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, este definitivă și nu este supusă recursului.
Având în vedere
considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat
de
contestatorul
E.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de contestatorul E.N. împotriva deciziei nr. 2955 din 9 septembrie
2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 noiembrie 2015.