ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2737/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

1.

Obiectul cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, la dala de 08 iulie 2014, reclamantul L.D.C. a chemat în judecată pe

pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând anularea deciziei

nr. 244598 din 9 aprilie 2014 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la emiterea unei

noi decizii corecte și la restituirea diferențelor cuvenite.

Prin sentința nr. 2087 din data de 09

martie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

3

.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel

Apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București,

secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

decizia nr. 2775 din 21 iulie 2015, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța

de apel, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție la data de 8 septembrie 2015.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu

a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat

împotriva unei decizii definitive.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile

art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat

părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Prin punctul de vedere la raport, recurentul

reclamant a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Constatându-se încheiată procedura de filtru,

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea

căii de atac, la data de 27 noiembrie 2015, fără citarea părților.

recursulului

Analizând recursul, în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută

prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 155 alin.

(2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum

a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., "Hotărârile curților de apel precum și hotărârile tribunalelor

neatacate cu apel în termen sunt definitive". De asemenea, conform art. 156

din același act normativ, dispozițiile referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,

se completează cu dispozițiile C. proc. civ.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ.,

prevede că „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute

la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în

porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere,

în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1,000.000 RON inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului".

Față de dispozițiile legale sus-menționate,

decizia nr. 2775 din 21 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta

cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării

unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul

că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de

lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu

constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale

prin care poale fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege,

dar și că exercitarea acestora trebuie tăcută în condițiile legii, cu respectarea

acesteia.

În consecință, pentru considerentele prezentate,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul L.D.C. împotriva deciziei nr. 2775 din 21 iulie 2015 a Curții de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27

noiembrie 2015.