ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2775/2015

HOTĂRÂRE

04.12.2015

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2775/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2775/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2015 pe rolul Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții

A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâții

Ministerul Justiției

, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 1 ianuarie 2011 până la zi, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata de daune-interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu data de 1 ianuarie 2011, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 C. civ., art. 15 alin. (2), art. 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1024 din 11 mai 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a reținut că,

potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a mai reținut că,

în raport de prevederile art. 127 C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., deoarece reclamanții, având calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Craiova, iar cererea de chemare în judecată fiind de competența tribunalului potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența revine Tribunalului Dolj, în raza căruia își au locul de muncă reclamanții.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4154 din 17 septembrie 2015, a declinat competența în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente în soluționarea pricinii.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, referitor la c

azul cererii în care judecătorul este parte, reglementat de art. 127 C. proc. civ., că textul în cauză nu are corespondent în codul anterior și reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, în calitate de reclamant ori de pârât.

În cazul în care judecătorul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dacă judecătorul are calitatea de pârât, reclamantul poate alege să sesizeze fie instanța competentă, chiar dacă este cea la care judecătorul pârât își desfășoară activitatea, fie una dintre instanțele indicate de textul legal.

Alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. folosește imperativul „va sesiza”, în timp ce alin. 2 arată că „poate sesiza”.

S-a mai reținut că declinarea competenței către instanța de la domiciliul reclamantului lipsește de conținut dispozițiile art. 127 C. proc. civ., nu ia în considerare calitatea circumstanțiată a reclamantului, aceea de judecător, căruia legiuitorul a găsit de cuviință să-i rezerve dispoziții procesuale speciale.

Noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" trebuie interpretată în sens larg, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de strămutare. Rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze o astfel de situație a fost aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părților.

Or, norma cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edictării sale, acela în care necompetența teritorială absolută privește toate instanțele aflate în circumscripția curții de apel, în care reclamanții, în calitatea lor de magistrați sau grefieri, își desfășoară activitatea.

Împrejurarea că reclamanții nu funcționează efectiv la instanța competentă material și teritorial în judecarea pricinii, respectiv Tribunalul Dolj, nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispozițiilor citate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed;

Art. 127 C. proc. civ. statuează că: ”dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

În speță, reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Craiova, aspect reținut ca atare de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1024 din 11 mai 2015, împrejurare necontestată.

Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară activitatea” nu poate fi interpretă în sens larg, de curte de apel în circumscripția căruia își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

Așa fiind, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Dolj, potrivit dispozițiilor art. 208 și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 cu modificările ulterioare.

Prin urmare, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.