ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2364/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 41657/3/2013 la data de 31 decembrie 2013, reclamanta N.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea intimatei la revizuirea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverințele nr. 423 din 01 octombrie 2013 eliberata de SC P.R.

SA și nr. 111577 din 14 octombrie 2013 eliberată de CPMB și obligarea intimatei la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu data de 22 octombrie 2013 la zi; obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 28 de ani valabil la data de 01 martie 2011. Prin Sentința civilă nr. 9432 din 13 octombrie 2014 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, au fost dispuse următoarele: a fost admisă în parte acțiunea reclamantei; a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale reclamantei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 28 de ani și la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite începând cu data de 21 martie 2011; a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința nr. 423 din 01 octombrie 2013 eliberată de SC P.R.

SA în locul veniturilor și sporurilor deja valorificate pentru perioada menționată în adeverință și la plata diferențelor de pensie cuvenite începând cu data de 01 noiembrie 2013; a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri, intimata Casa de Pensii a Municipiului București a declarat apel. În cuprinsul întâmpinării depuse la data de 03 martie 2015, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 490, art. 13, art. 83 și art. 411 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 22 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantă privind sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate, cu motivarea că textele invocate ca neconstituționale nu au legătură cu soluția pronunțată în cauză, acestea vizând reprezentarea părților în faza recursului; în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. a fost suspendată judecarea apelului până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a sesizării ce face obiectul Dosarului nr. 3738/90/2013 al Curții de Apel Pitești.

Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamanta N.A. a declarat recurs. Prin cererea de recurs reclamanta dezvoltă considerații referitoare la fondul pricinii și mențiuni privind calificarea căii de atac, recurenta susținând că instanța de apel nu a precizat prin citație ce cale de atac judecă, apel sau recurs, menționând că prevederile art. 83 C. proc. civ. nu disting în acest sens. Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs către intimata Casa de Pensii a Municipiului București. Intimata nu a formulat întâmpinare. La data de 14 iulie 2015, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul îndeplinește condițiile de formă și este admisibil în principiu, dar motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc.

civ. Completul de filtru C7, la data de 14 iulie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Recurenta a depus punct de vedere prin care a învederat că a formulat recurs atât împotriva măsurii suspendării cauzei, în baza art. 520 alin. (4) C. proc.

civ., dispusă prin încheierea din data de 22 mai 2015 a Curții de Apel București, secția VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (și care formează obiectul Dosarului nr. 2566/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție), cât și în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, dispusă prin aceeași încheiere, ce face obiectul prezentului dosar. În continuare, susține că chestiunea de drept de a cărui lămurire depinde soluționarea procesului a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4 din 04 aprilie 2011 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 349/15.05.2011.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 9 octombrie 2015, fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art. 493 afin. 5 C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente: Din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci numai susțineri referitoare la fondul pricinii și mențiuni privind calificarea căii de atac, recurenta reluând susținerile din întâmpinarea depusă în apel, Astfel, conform art. 487 alin. (1) C. proc.

civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct 1 - 8 C. proc. civ., Art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă ia motivele de ordine publică, iar în alineatul 2 al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ. Or, în speță, deși recurenta-reclamantă a indicat, formal, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) și 3 C. proc.

civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod. De asemenea, susținerile recurentei din punctul de vedere la raport nu au legătură cu prezenta cauză, fiind făcute referiri la recursul declarat împotriva măsurii suspendării cauzei, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., dispusă prin încheierea din data de 22 mai 2015 a Curții de Apel București, secția VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (și care formează obiectul Dosarului nr. 2566/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție). Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă prin dispoziții speciale, de strică interpretare. Recurenta însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la aspecte care privesc istoricul cauzei și mențiuni privitoare la calificarea căii de atac, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta N.A. împotriva încheierii de ședință din 22 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește soluția respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta N.A., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București, împotriva încheierii de ședință din 22 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește soluția respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015. Procesat de GGC - GV