ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2364/2015

Asupra

cauzei de față constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, sub nr. 41657/3/2013 la data de 31 decembrie

2013, reclamanta N.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună: obligarea intimatei la revizuirea deciziei de acordare a pensiei

pentru limită de vârstă prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate

în adeverințele nr. 423 din 01 octombrie 2013 eliberata de SC P.R. SA și nr. 111577

din 14 octombrie 2013 eliberată de CPMB și obligarea intimatei la plata

diferențelor de drepturi de pensie începând cu data de 22 octombrie 2013 la zi;

obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui

stagiu complet de cotizare de 28 de ani valabil la data de 01 martie 2011.

Prin

Sentința civilă nr. 9432 din 13 octombrie 2014 a Tribunalului București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, au fost dispuse următoarele:

a fost admisă în parte acțiunea reclamantei; a fost obligată intimata să emită

o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de

vârstă ale reclamantei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 28 de

ani și la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite începând cu data de

21 martie 2011; a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să

recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin valorificarea veniturilor

brute menționate în adeverința nr. 423 din 01 octombrie 2013 eliberată de SC P.R.

SA în locul veniturilor și sporurilor deja valorificate pentru perioada

menționată în adeverință și la plata diferențelor de pensie cuvenite începând

cu data de 01 noiembrie 2013; a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei hotărâri, intimata Casa de Pensii a Municipiului București a declarat

apel.

În

cuprinsul întâmpinării depuse la data de 03 martie 2015, reclamanta a invocat

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 490, art. 13, art. 83 și

art. 411 C. proc. civ.

Prin

încheierea din data de 22 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca

inadmisibilă, cererea formulată de reclamantă privind sesizarea Curții

Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate, cu motivarea că textele

invocate ca neconstituționale nu au legătură cu soluția pronunțată în cauză,

acestea vizând reprezentarea părților în faza recursului; în temeiul art. 520

alin. (4) C. proc. civ. a fost suspendată judecarea apelului până la

soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept, a sesizării ce face obiectul Dosarului nr.

3738/90/2013 al Curții de Apel Pitești.

Împotriva

soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții

Constituționale, reclamanta N.A. a declarat recurs.

Prin

cererea de recurs reclamanta dezvoltă considerații referitoare la fondul

pricinii și mențiuni privind calificarea căii de atac, recurenta susținând că

instanța de apel nu a precizat prin citație ce cale de atac judecă, apel sau

recurs, menționând că prevederile art. 83 C. proc. civ. nu disting în acest

sens.

Investită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs către intimata Casa de

Pensii a Municipiului București.

Intimata

nu a formulat întâmpinare.

La

data de 14 iulie 2015, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în

principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul îndeplinește

condițiile de formă și este admisibil în principiu, dar motivele de recurs

invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul

de filtru C7, la data de 14 iulie 2015, constatând că raportul întrunește

condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților,

pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit

dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în

principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurenta

a depus punct de vedere prin care a învederat că a formulat recurs atât

împotriva măsurii suspendării cauzei, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ.,

dispusă prin încheierea din data de 22 mai 2015 a Curții de Apel București,

secția VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (și

care formează obiectul Dosarului nr. 2566/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție), cât și în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de

sesizare a Curții Constituționale, dispusă prin aceeași încheiere, ce face

obiectul prezentului dosar. În continuare, susține că chestiunea de drept de a

cărui lămurire depinde soluționarea procesului a fost dezlegată de Înalta Curte

de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4 din 04 aprilie 2011 pronunțată în

soluționarea recursului în interesul legii, fiind publicată în Monitorul

Oficial nr. 349/15.05.2011.

Constatându-se

încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 9 octombrie 2015,

fără citarea părților.

Examinând

recursul, în condițiile art. 493 afin. 5 C. proc. civ., în raport de excepția

nulității recursului, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va

analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele

considerente:

Din

memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de

casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci numai susțineri referitoare la

fondul pricinii și mențiuni privind calificarea căii de atac, recurenta reluând

susținerile din întâmpinarea depusă în apel,

Astfel,

conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși

cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și

limitativ în art. 488 alin. (1) pct 1 - 8 C. proc. civ.,

Art.

489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care

se referă ia motivele de ordine publică, iar în alineatul 2 al aceluiași

articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în

situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în

dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A

motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin

indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ.,

iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici

concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea

recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul

recursului.

Ca

atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire

la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât

criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în

prevederile art. 488 C. proc. civ.

Or,

în speță, deși recurenta-reclamantă a indicat, formal, motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. pe care și-a

întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în

condițiile art. 489 alin. (2) și 3 C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de

casare prevăzute de art. 488 din același cod.

De

asemenea, susținerile recurentei din punctul de vedere la raport nu au legătură

cu prezenta cauză, fiind făcute referiri la recursul declarat împotriva măsurii

suspendării cauzei, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., dispusă prin

încheierea din data de 22 mai 2015 a Curții de Apel București, secția VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (și care formează

obiectul Dosarului nr. 2566/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Astfel,

în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile

critici la adresa hotărârii pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă

nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel

și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin

urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să

formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit

existența judecății anterioare.

Or,

în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului,

această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și

limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă prin dispoziții speciale, de

strică interpretare.

Recurenta

însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare

la aspecte care privesc istoricul cauzei și mențiuni privitoare la calificarea

căii de atac, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea

controlului judiciar în recurs.

Condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume

imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ

prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici

susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta N.A.

împotriva încheierii de ședință din 22 mai 2015 a Curții de Apel București,

secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, în ceea ce privește soluția respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de

sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanta N.A., în contradictoriu cu intimata Casa de

Pensii a Municipiului București, împotriva încheierii de ședință din 22 mai

2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește soluția

respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților,

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - GV