ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1223/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel cum a fost completată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Locală de Pensii Sector 3 București și Casa Națională de Pensii Publice, solicitând anularea hotărârii nr. 9297/24.11.2014, pronunțată de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, a deciziilor nr. x/30.04.2014, nr. x/19.01.2015 și nr. x/06.04.2015, emise de Casa Locală de Pensii Sector 3 București și recalcularea pensiei, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare, evidențiate în adeverințele nr. x/21.03.2014 și nr. y/27.03.2014, emise de B..

Prin sentința civilă nr. 6567/19.06.2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea nr. 9297/24.11.2014, pronunțată de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și decizia nr. x/30.04.2014 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 București, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia reclamantului, începând cu data de 01.04.2014, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare atestate de adeverințele nr. x/21.03.2014 și nr. y/27.03.2014, emise de B., a respins ca neîntemeiată cererea de recalculare a drepturilor de pensie, cu valorificarea adeverințelor sus-menționate, începând cu 18.03.2007, a anulat decizia nr. x/19.01.2015 și a respins ca rămasă fără obiect cererea de anulare a deciziei de debit nr. x/06.04.2015.

Împotriva sentinței sus-menționate, reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 4496/19.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 741/11.02.2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă revizuirea declarată de A. împotriva deciziei civile nr. 4496/19.11.2015 a aceleiași curți de apel.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, a arătat că prima instanță a dispus introducerea în calculul pensiei a veniturilor suplimentare aferente activității de proiectare în construcții de mașini în acord global, pe care a desfășurat-o în perioada 1975-1984 la B., însă numai începând cu data de 01.04.2014.

Or, cum activitatea de proiectare a fost desfășurată cu mult înainte de depunerea dosarului de pensie, în luna februarie 2007, a susținut că sentința primei instanțe trebuia să vizeze și perioada 18.03.2007-31.03.2014.

A arătat recurentul că atât instanța de apel, cât și cea de revizuire, i-au respins căile de atac, situație care îl discriminează, producându-i mari nemulțumiri, în condițiile în care după 40 de ani de muncă foarte dificilă, dar finalizată cu invenții și inovații, beneficiază de o pensie foarte mică.

În continuare, a arătat că, înainte de pensionare, B.

a eliberat adeverințele nr. x/11.02.2003 și nr. y/12.02.2003 care nu cuprind și veniturile realizate din activitatea de proiectare în construcții de mașini în acord global, în perioada 1975-1984.

A subliniat recurentul că aceste venituri au putut fi valorificate doar după ce a fost pronunțată decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 nefăcând referire la acestea.

În final, a arătat că a obținut de la B.. adeverințele nr. x/21.03.2014 și nr. y/27.03.2014 și a solicitat soluționarea litigiului în conformitate cu normele legale.

Recursul a fost depus la Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

La data de 26.04.2017, recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a reiterat susținerile din memoriul de recurs.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 741/11.02.2016, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că autorul căii de atac nu a invocat niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 4496/19.11.2015, pronunțate de aceeași instanță.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar potrivit alin. (6), dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

În speță, hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunțată într-o cerere privind asigurările sociale, astfel încât nu este supusă recursului, deoarece, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale."

Așadar, cum decizia atacată cu revizuire este una definitivă, și decizia prin care a fost soluționată revizuirea declarată împotriva acesteia este definitivă.

Altfel spus, raportat la dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă recursului, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuirea nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Mai mult, având în vedere că autorul căii de atac nu a indicat niciunul dintre motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., iar din analiza cererii sale nu rezultă că ar fi cerut revizuirea pentru hotărâri potrivnice, în speță nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ., care să deschidă calea de atac a recursului.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 741/11.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2017.