ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1076/2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București - Casa Locală de Pensii Sector 2, solicitând obligarea acesteia să recalculeze drepturile de pensie de invaliditate stabilite prin decizia nr. x/10.12.2009 prin valorificarea vechimii în muncă din perioada 1990-1997 pentru care au fost plătite contribuții de asigurări sociale la Trezoreria Sectorului 2 București și să-i plătească diferențele de drepturi de pensie rezultate din recalculare, retroactiv, începând cu data emiterii deciziei, cu dobândă legală penalizatoare. A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri de 100 euro pe zi pentru daunele morale provocate prin lipsa unui trai onorabil ca urmare a calculării eronate a punctajului mediu anual, precum și despăgubirii de 100 RON pe zi pentru daunele conexe. De asemenea, a pretins recunoașterea discriminării la care a fost supus prin nerecunoașterea perioadelor în care a urmat cursuri de studii universitare și postuniversitare ca stagii asimilate.

Prin sentința civilă nr. 11149 din data de 09.11.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 4596 din data de 29.09.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București, a fost anulată sentința civilă nr. 11149 din data de 09.11.2015 pronunțată de Tribunalul București, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 5448 din data de 24.07.2017 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere privind valorificarea perioadei armatei/concentrării, a perioadei studiilor universitare și a perioadei 1990-1997 în raport cu sentința civilă nr. 6679 din data de 24.06.2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 536 din data de 23.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale; au fost respinse capetele de cerere privind valorificarea perioadei armatei/concentrării, a perioadei studiilor universitare și a perioadei 1990- 1997 pentru existența autorității de lucru judecat; a fost respinsă în rest cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. la data de 04.08.2017, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 16.04.2018, în dosarul nr. x/2014.

La termenul de judecată din data de 17.10.2018, Curtea de Apel București a calificat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 5448 din data de 24.07.2017 pronunțată de Tribunalul București ca fiind apel, iar nu recurs.

Prin decizia civilă nr. 4974 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (1) lit. b), alin. (2)-(4) din Legea nr. 263/2010 și a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 5448 din data de 24.07.2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva unei decizii pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale, prin care instanța de apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (1) lit. b), alin. (2)-(4) din Legea nr. 263/2010 și ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5448 din data de 24.07.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională de Pensii Publice.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale, așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Decizia atacată în cauză are caracter definitiv, fiind pronunțată într-un litigiu de asigurări sociale, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. potrivit cu care, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În speță, legiuitorul a exclus posibilitatea promovării căii extraordinare de atac a recursului în materia litigiilor de asigurări sociale, statuând în mod expres că în acest tip de cauze, hotărârea instanței de fond poate fi atacată doar cu apel.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibil declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4974 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4974 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2020.