ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 83/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 8 ianuarie 2013, sub nr. 585/3/2013, reclamantul A.A.D.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, să se dispună: valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința din 29 septembrie 2011 emisă de SC C. SA prin SC A. SA lichidator Ipurl, depusă la Dosarul de pensie cu nr. de înregistrare 206104 din 27 februarie 2012; plata diferențelor de pensie actualizate cu indiceie de inflație, începând cu data de 27 februarie 2012. Prin cererea completatoare depusă la data de 20 februarie 201.4 reclamantul a solicitat: depunerea la dosar de către pârâtă a unor înscrisuri și, în consecința: luarea în calcului punctajului rnedîu anual a tuturor datelor privind veniturile lunare de natură salariată efectiv realizate, precum și refacerea documentelor analitice elaborate de Casa de Pensii în situația constatării unor erori sau omisiuni de preluare a datelor; luarea în calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 33 ani și 6 luni, corespunzător datei de 27 februarie 2012, data de pensionare pentru limită de vârstă, ținându-se cont de faptul că la acea dată împlinise deja de o lună vârsta standard de pensionare redusă legal pentru stagiul efectuat în condiții speciale de muncă (de cca, 27 ani din cei 41 ani și 4 luni ce reprezimă stagiul total de cotizare realizat);

anularea Deciziei nr. 239902 din 31 mai 2012 și emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă, retroactiv de la data de 27 februarie 2012, pe baza celor rezultate din soluționarea capetelor de cerere de mai sus, respectiv recalcularea punctajului mediu anual prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 33 ani 6 luni; aplicarea indicelui de corecție prevăzut de O.U.G.

nr. 1/2013 asupra nivelului ce se va stabili prin decizia care va fi emisă, precum și modificarea nivelului punctajului mediu anual corespunzător majorării cu începere de la data de 1 ianuarie 2014 prin aplicarea indicelui de corecție determinat conform prevederilor inițiale ale art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; plata diferențelor de pensie, retroactiv de la data pensionării (27 februarie 2012), respectiv de la data de 1 ianuarie 2013 și de la data de 1 ianuarie 2014. Prin sentința civilă nr. 10741 din data de 14 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția VIII-a civila, conflicte de muncă șt asigurări sociale, a fost respinsă excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată și a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.D..

A fost obligată pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei, retroactiv, începând cu data de 27 februarie 2012, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința din 29 septembrie 2011, completată prin adeverința din 31 martie 2014, ambele emise de SC C. SA prin SC A. SA lichidator Ipurl; a fost obligata pârâta la plata către reclamant a diferențelor de pensie rezultate dintre pensia recalculată, conform prezentei sentințe, și pensia efectiv încasată, începând cu data de 27 februarie 2012 la zi, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății și a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Prin Decizia civilă nr. 1802 din 11 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 10741 din 14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIlI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 585/3/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, ca tardiv declarat. Analizând cu prioritate excepția inadmisiblității recursului invocată din oficiu în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 316 raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecți de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate în dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca.

atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Înalta Curte constată că, în cauză, a fost declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1802 din 11 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 10741 din 14 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Se reține că litigiile de muncă sunt de competența tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., iar potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de fond în litigiile de muncă este recursul, hotărârea pronunțată de instanța de fond nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel.

Totodată, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, În consecință, hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile art. 299 din C. proc. civ., iar, pe de alta parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 377 pct. 4 din același cod. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nerlind susceptibila de a mai fi atacata cu recurs.

Aceasta concluzie deriva din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Hotărârea recurată este irevocabila, fiind pronunțata de o instanță de recurs, astfel ca recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare. Dată fiind prioritatea soluționării excepției inadmisibilității, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiiie art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția invocată fiind o excepție de fond absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca, inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva Deciziei civile nr. 1802 din 11 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2016.