ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1716/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1716/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1716/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 15 din data de 05 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat
invocată de pârâta Casa de pensii a municipiului București și a fost
respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamantul A., ca
fiind intrată sub puterea lucrului judecat.
Prin decizia civilă
nr. 1572 din 08 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins,
ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 15
din 05 ianuarie 2015 a Tribunalului București, secția a VII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul A., întemeiată în
drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, iar instanța,
la termenul de judecată din 19 februarie 2016 a reținut cauza în pronunțare
asupra admisibilității revizuirii, la care sunt limitate dezbaterile în
calea extraordinară de atac, conform art. 513 alin. (3) din noul C. proc.
civ., aplicabil procesului, după data la care acesta a început (ulterior datei
de 15 februarie 2013).
Prin decizia civilă
nr. 891 din 19 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția
a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamant
împotriva deciziei civile nr. 1572 din 08 mai 2015, pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale, instanța reținând că prin decizia
atacată s-a respins apelul declarat împotriva unei sentințe de respingere,
la rândul său, a acțiunii, pentru autoritate de lucru judecat, astfel
că nu este îndeplinită condiția de a fi vorba despre o hotărâre
care să fi judecat fondul, statuând asupra stării de fapt. S-a mai reținut
că reclamantul nu a invocat niciunul din cazurile de revizuire prevăzute
de art. 509 C. proc. civ., ci a repetat criticile legate de caracterul întemeiat
al solicitării de recalculare a pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare
de 25 de ani, mai favorabil, pe baza activități desfășurate
în grupa a II-a.
Împotriva acestei
ultime decizii reclamantul A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului
dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția I civilă, la data de 25 aprilie 2016.
La data de 21
iunie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu
a recursului, iar prin rezoluția din 23 iunie 2013 instanța a dispus comunicarea
raportului către părțile în litigiu.
Conform dovezilor
aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților litigante, care nu
au înțeles să formuleze puncte de vedere.
Luând în examinare
recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru
următoarele considerente:
Prin decizia civilă
nr. 1572 din 08 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins,
ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 15
din 05 ianuarie 2015 a Tribunalului București, secția a VII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale.
Hotărârea
pronunțată este definitivă, întrucât, față de natura pretenției
deduse judecății - recalculare decizie de pensionare, se reține incidența
dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri
pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru
pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc.
civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării
în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului
hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă
și de asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse
recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în
care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt
supuse numai apelului.
Prin decizia civilă
nr. 891 din 19 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția
a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamant
împotriva deciziei civile nr. 1572 din 08 mai 2015, pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale.
Potrivit art.
513 alin. (5) C. proc. civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă
căilor de atac prevăzute și pentru hotărârea revizuită”.
Decizia civilă
nr. 1572 din data de 08 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, este o hotărâre definitivă, ca urmare și decizia nr. 891
din 19 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este
tot o hotărâre definitivă.
Potrivit art.
634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile
date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Legalitatea căilor
de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate
fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind,
în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte
mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei
hotărâri judecătorești.
Această regulă
are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția
României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată
o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și
că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii,
cu respectarea acesteia.
Față
de natura litigiului pendinte, în raport de dispozițiile legale anterior menționate,
decizia atacată, care este definitivă, nu mai este supusă recursului.
Având în vedere
textele legale invocate, precum și considerentele arătate mai sus, Înalta
Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 891 din 19 februarie
2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind confilictele de muncă și asigurări sociale.
Fără
nicio cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2016.