ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2015

Asupra cauzei de iată constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 27 mai 2013 sub nr. 4305/30/2012, reclamantul R.l. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.N. - Comisia de Contestații solicitând instanței ca. prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze Decizia nr. 95051 pentru limită de vârstă și să dispună emiterea unei noi decizii de pensionare prin care drepturile de pensie să-i fie calculate corect, iar pârâta să fie obligată la achitarea diferenței ce va rezulta din recalcularea pensiei. Prin sentința civilă nr. 3282 pronunțată la 22 noiembrie 2012* Tribunalul Timiș a respins contestația ca neîntemeiata. Prin Decizia civilă nr. 572 pronunțată la 20 martie 2013 în Dosarul nr. 4305/30/2012, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul reclamantului, a casat sentința civilă menționată mai sus cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a analizat toate susținerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare ia nelegaiitatea revizuirii cuantumului pensiei sale și s-a limitat la a reține că din buletinul de calcul rezultă că primele și sporurile de care a beneficiat reclamantul au fost incluse în cuantumul brut al veniturilor lunare și au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, fără a indica natura sporului și perioada pentru care au fost valorificate primele șî sporurile în raport de adeverința emisă, la 2 martie 2010 de către U.M. X din M.A.N. și de situația veniturilor realizate lunar, întocmită de către U.M.

X din cadrul M.A.N. și înregistrată la 26 mai 2011. A mai reținut că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere în cazul reclamantului, respectiv dacă se impunea raportarea punctajului total Ia un stagiu complet de cotizare de 20 de ani sau la un stagiu complet de cotizare de 12 ani 9 luni și 13 zile. Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș la 10 aprilie 2013 sub nr. 4305/30/2012*. Prin sentința civilă nr. 2866 pronunțată la 19 decembrie 2013, instanța a respins contestația ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut câ reclamantul R.l. a desfășurat activitate și a realizat venituri atât în calitate de civil, cât și în calitate de militar.

Prin Decizia nr. 0120543 din 23 mai 2009 s-a stabilit o pensie militară de stat de 437 lei, baza de calcul folosita la stabilirea acesteia fiind solda lunară brută în ultima lună de activitate care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în rezervă potrivit art. 21 din Legea nr. 164/2001. A mai reținut că solda lunară brută a reclamantului este de 1.021 lei, soldă stabilită ținând cont de Legea nr. 138/1999, avându-se în vedere solda de grad, solda de funcție, gradația reclamantului, indemnizația de dispozitiv de 15%.

Prin Decizia nr. 95051 din 8 decembrie 2011, în urma revizuirii pensiei, a rezultat o pensie în cuantum de 632 lei, luându-se în calcul toate veniturile realizate lunar de reclamant, dovedite prin actele depuse la dosar și fără a se ține cont de diurnele de deplasare și de delegare, de sumele primite pentru cheltuielile de mutare în interes de serviciu, de plățile compensatorii ia trecerea în rezervă, venituri care potrivit art. 8 alin. (2) lit. a), e), g), k) din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, nu reprezintă drepturi de natură saiarială și nu sunt asimilate salariilor, astfel că nu pot fi luate în calcul la revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului. Astfel, în acord cu aceste considerente dar și cu cele cuprinse în concluziile din raportul de expertiză contabilă s-a apreciat că decizia de pensionare este calculată corect, neexistând diferențe bănești pe care pârâtul să le datoreze reclamantului.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul R.I., învederând instanței, că demersul său judiciar a vizat calcularea greșită a pensiei, drept urmare, Deciziile nr. 256413 din 13 februarie 2009, nr. 01204543 din 23 mai 2000 și nr. 95051/2011 trebuie anulate și emise alte decizii calculate corect și de la data când a depus cererea și carnetul de muncă 1 septembrie 2008, conformări. 52 din Legea nr. 363/2001. Prin Decizia nr. 80/R din 27 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, recursul reclamantului a fost respins ca nefondat, pentru următoarele considerente: Demersul inițial al reclamantului a vizat Decizia nr. 95051/2011 de revizuire a pensiei emisă în baza O.U.G.

nr. 1/2011, reclamantul fiind nemulțumit de faptul că la determinarea punctajului mediu anual nu au fost utilizate toate veniturile de care a beneficiat (premii, sporuri, diurne, prime de instalare și plăți compensatorii), iar punctajul mediu anual a fost determinat prin împărțirea la un stagiu de cotizare de 20 de ani, ou de 12 ani și 4 luni. Aceste aspecte au fecut și obiectul analizei instanței de recurs când a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, limitele casării vizând această decizie și crîticile recurentului menționate mai sus. Deși obiectivele expertizei contabile au vizat și Decizia nr. 256413 din 13 februarie 2009 și Decizia nr. 012110543 din 11 martie 2009, reclamantul nu a depus la dosar nici o precizare de acțiune prin care să investească instanța cu verificarea legalității acestor decizii și nici nu a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a C.J.P.

Timiș, respectiv C.S.P. a M.A.N., astfel că obiectul analizei instanței de fond l-a constituit numai Decizia nr. 95051/2011. Mai mult, reclamantul nu a înțeles să conteste nici Hotărârea nr. 15954 din 3 octombrie 2012 a Comisiei de Contestații a M.A.N. prin care a fost respinsă ca tardivă contestația împotriva Deciziei de pensie nr. 0120543 din 23 mai 2009. Cum în recurs nu poate fi lărgit cadrul procesual și nici schimbat obiectul judecății, instanța de recurs s-a limitat ia a analiza hotărârea instanței de fond și criticile reclamantului cu referire doar la Decizia nr. 95051/2011, celelalte critici fiind considerate ca inadmisibile, în recurs. Astfel s-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că la determinarea punctajului reclamantului au fost luate în considerare sporurile de care acesta a beneficiat, menționate în adeverința din 2 martie 2010 eliberată de U.M.

X Pitești, sume ce se regăsesc la rubrica salariu în situația Date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și al stagiului de cotizare. De asemenea s-a considerat că în mod corect nu au fost luate în calculul punctajului diurnele, plățile compensatorii ia trecerea în rezervă, sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor cu mutarea, deoarece potrivit art. 8 alin. (2) din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, aceste venituri nu au natură salarială și ca atare nu intră în calcului pensiei. În ce privește stagiul de cotizare utilizat, în raport de dispozițiile art. 6 alin. (1) din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 care prevede că punctajul mediu anual se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate la stagiul complet de cotizare, s-a reținut că stagiul complet de cotizare este ce!

prevăzut de alin. (2), de 20 de ani, iar nu stagiul realizat de reclamant în sistemul militar. Împotriva deciziei pronunțate în recurs, reclamantul a declarat ia 17 septembrie 2014, un nou recurs înregistrat la Înalta Carte de Casație și Justiție la 6 octombrie 2014. Prin cererea de recurs, reclamantul a criticat Deciziile având nr. 0120543 și nr. 95051 din 8 decembrie 2011 emise de M.A.N. și nr. 256413 din 13 februarie 2009 emisă de C.J.P. Timiș, considerând că stagiul complet de cotizare și condițiile de vechime au fost îndeplinite atât în sistemul public de pensionare civil cât și în cel militar și că drepturile sale de pensie trebuie s& fie calculate conform an. 21 din Legea nr. 163/2001.

A mai solicitat recurentul, că la punctajul obținut să fie adăugate sporurile și premiile obținute; punctajul obținut să fie împărțit la stagiul realizat în sistemul public, adică la 20 de ani și nu 32 sau 60 de ani, iar sistemul public de pensii și casa teritorială să se pună de acord cu sporul de vechime pentru grupa a II a de muncă. Înalta Curte, la termenul din 2 aprilie 2015, a pus în discuție excepția inadmisibilitâții recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed; Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fată drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct, 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru netndeplinirea condiției prevăzute de art. 299 C. proc.

civ. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.l. împotriva Deciziei nr. 80/R din 27 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.