ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2015

Asupra cauzei de iată

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Timiș

la 27

mai 2013 sub nr. 4305/30/2012, reclamantul R.l. a chemat în judecată pe pârâtul

M.A.N. - Comisia de Contestații solicitând instanței ca. prin hotărârea

judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze Decizia nr. 95051 pentru

limită de vârstă și să dispună emiterea unei noi decizii de pensionare prin care

drepturile de pensie să-i fie calculate corect, iar pârâta să fie obligată la

achitarea diferenței ce va rezulta din recalcularea pensiei.

Prin sentința

civilă nr. 3282 pronunțată la 22 noiembrie 2012*

Tribunalul Timiș a respins contestația ca neîntemeiata.

Prin Decizia civilă

nr. 572 pronunțată la 20 martie 2013 în Dosarul nr. 4305/30/2012, Curtea de

Apel Timișoara a admis recursul reclamantului,

a casat sentința civilă menționată mai sus cu trimitere

spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a

analizat toate susținerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în

judecată referitoare ia nelegaiitatea revizuirii cuantumului pensiei sale și

s-a limitat la a reține că din buletinul de calcul rezultă că primele și

sporurile de care a beneficiat reclamantul au fost incluse în cuantumul brut al

veniturilor lunare și au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de

pensie, fără a indica natura sporului și perioada pentru care au fost

valorificate primele șî sporurile în raport de adeverința emisă, la 2 martie 2010

de către U.M. X din M.A.N. și de situația veniturilor realizate lunar,

întocmită de către U.M. X din cadrul M.A.N. și înregistrată la 26 mai 2011.

A mai reținut

că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la stagiul complet de cotizare ce

trebuia avut în vedere în cazul reclamantului, respectiv dacă se impunea

raportarea punctajului total Ia un stagiu complet de cotizare de 20 de ani sau

la un stagiu complet de cotizare de 12 ani 9 luni și 13 zile.

Cauza a

fost reînregistrată la Tribunalul Timiș la 10 aprilie 2013 sub nr. 4305/30/2012*.

Prin

sentința civilă nr. 2866 pronunțată la 19 decembrie 2013, instanța a respins

contestația ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut câ reclamantul R.l. a

desfășurat activitate și a realizat venituri atât în calitate de civil, cât și

în calitate de militar.

Prin Decizia

nr. 0120543 din 23 mai 2009 s-a stabilit o pensie militară de stat de 437 lei,

baza de calcul folosita la stabilirea acesteia fiind solda lunară brută în

ultima lună de activitate care include solda de grad corespunzătoare la data

trecerii în rezervă potrivit art. 21 din Legea nr. 164/2001.

A mai reținut

că solda lunară brută a reclamantului este de 1.021 lei, soldă stabilită ținând

cont de Legea nr. 138/1999, avându-se în vedere solda de grad, solda de

funcție, gradația reclamantului, indemnizația de dispozitiv de 15%.

Prin Decizia

nr. 95051 din 8 decembrie 2011, în urma revizuirii pensiei, a rezultat o pensie

în cuantum de 632 lei, luându-se în calcul toate veniturile realizate lunar de

reclamant, dovedite prin actele depuse la dosar și fără a se ține cont de

diurnele de deplasare și de delegare, de sumele primite pentru cheltuielile de

mutare în interes de serviciu, de plățile compensatorii ia trecerea în rezervă,

venituri care potrivit art. 8 alin. (2) lit. a), e), g), k) din Anexa 3 la O.U.G.

nr. 1/2011, nu reprezintă drepturi de natură saiarială și nu sunt asimilate

salariilor, astfel că nu pot fi luate în calcul la revizuirea drepturilor de

pensie ale reclamantului.

Astfel, în

acord cu aceste considerente dar și cu cele cuprinse în concluziile din

raportul de expertiză contabilă s-a apreciat că decizia de pensionare este

calculată corect, neexistând diferențe bănești pe care pârâtul să le datoreze

reclamantului.

Împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul R.I.,

învederând instanței, că demersul său

judiciar a vizat calcularea greșită a pensiei, drept urmare, Deciziile nr.

256413 din 13 februarie 2009, nr. 01204543 din 23 mai 2000 și nr. 95051/2011

trebuie anulate și emise alte decizii calculate corect și de la data când a depus

cererea și carnetul de muncă 1 septembrie 2008, conformări. 52 din Legea nr. 363/2001.

Prin Decizia

nr. 80/R din 27 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale,

recursul

reclamantului a fost respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Demersul

inițial al reclamantului a vizat Decizia nr. 95051/2011 de revizuire a pensiei

emisă în baza O.U.G. nr. 1/2011, reclamantul fiind nemulțumit de faptul că la

determinarea punctajului mediu anual nu au fost utilizate toate veniturile de

care a beneficiat (premii, sporuri, diurne, prime de instalare și plăți

compensatorii), iar punctajul mediu anual a fost determinat prin împărțirea la

un stagiu de cotizare de 20 de ani, ou de 12 ani și 4 luni.

Aceste

aspecte au fecut și obiectul analizei instanței de recurs când a dispus casarea

cu trimitere spre rejudecare, limitele casării vizând această decizie și

crîticile recurentului menționate mai sus.

Deși

obiectivele expertizei contabile au vizat și Decizia nr. 256413 din 13

februarie 2009 și Decizia nr. 012110543 din 11 martie 2009, reclamantul nu a

depus la dosar nici o precizare de acțiune prin care să investească instanța cu

verificarea legalității acestor decizii și nici nu a solicitat introducerea în

cauză în calitate de pârâți a C.J.P. Timiș, respectiv C.S.P. a M.A.N., astfel

că obiectul analizei instanței de fond l-a constituit numai Decizia nr.

95051/2011.

Mai

mult, reclamantul nu a înțeles să conteste nici Hotărârea nr. 15954 din 3

octombrie 2012 a Comisiei de Contestații a M.A.N. prin care a fost respinsă ca

tardivă contestația împotriva Deciziei de pensie nr. 0120543 din 23 mai 2009.

Cum în

recurs nu poate fi lărgit cadrul procesual și nici schimbat obiectul judecății,

instanța de recurs s-a limitat ia a analiza hotărârea instanței de fond și criticile

reclamantului cu referire doar la Decizia nr. 95051/2011, celelalte critici

fiind considerate ca inadmisibile, în recurs.

Astfel

s-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că la determinarea

punctajului reclamantului au fost luate în considerare sporurile de care acesta

a beneficiat, menționate în adeverința din 2 martie 2010 eliberată de U.M. X

Pitești, sume ce se regăsesc la rubrica salariu în situația Date și elemente

care au condus la determinarea punctajului mediu anual și al stagiului de

cotizare. De asemenea s-a considerat că în mod corect nu au fost luate în

calculul punctajului diurnele, plățile compensatorii ia trecerea în rezervă,

sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor cu mutarea, deoarece potrivit

art. 8 alin. (2) din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, aceste venituri nu au natură

salarială și ca atare nu intră în calcului pensiei.

În ce

privește stagiul de cotizare utilizat, în raport de dispozițiile art. 6 alin.

(1) din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 care prevede că punctajul mediu anual se

determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea

punctajelor anuale realizate la stagiul complet de cotizare, s-a reținut că

stagiul complet de cotizare este ce! prevăzut de alin. (2), de 20 de ani, iar

nu stagiul realizat de reclamant în sistemul militar.

Împotriva

deciziei pronunțate în recurs, reclamantul a declarat ia 17 septembrie 2014, un

nou recurs înregistrat la Înalta Carte de Casație și Justiție la 6 octombrie

2014.

Prin

cererea de recurs, reclamantul a criticat Deciziile având nr. 0120543 și nr.

95051 din 8 decembrie 2011 emise de M.A.N. și nr. 256413 din 13 februarie 2009

emisă de C.J.P. Timiș, considerând că stagiul complet de cotizare și condițiile

de vechime au fost îndeplinite atât în sistemul public de pensionare civil cât

și în cel militar și că drepturile sale de pensie trebuie s& fie calculate

conform an. 21 din Legea nr. 163/2001.

A mai

solicitat recurentul, că la punctajul obținut să fie adăugate sporurile și

premiile obținute; punctajul obținut să fie împărțit la stagiul realizat în

sistemul public, adică la 20 de ani și nu 32 sau 60 de ani, iar sistemul public

de pensii și casa teritorială să se pună de acord cu sporul de vechime pentru

grupa a II a de muncă.

Înalta Curte,

la termenul din 2 aprilie 2015, a pus în discuție excepția inadmisibilitâții

recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C.

proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed;

Împotriva

hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fată drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377

alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față de

aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi atacată cu recurs.

În speță,

decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care

este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct, 4 C. proc. civ., astfel încât

nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru netndeplinirea

condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ.

Această

concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac,

epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai

multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare

a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii.

Întrucât

hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită

este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind

pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil,

urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul R.l. împotriva Deciziei nr. 80/R din 27 martie 2014 a

Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 aprilie 2015.