ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1732/2015

După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele: La data de 26 mai 2015 a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.A. împotriva Sentinței civile nr. 56 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 644 din 4 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Revizuentul a susținut că hotărârea ce se cere a fi revizuită este contradictorie cu Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, și încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia, solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârii pretins contrare.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că în luna martie 2013, prin acțiunea introdusă la Tribunalul Arad, a solicitat instanței de judecată să oblige Casa Județeană de Pensii Arad să îi recalculeze punctajul de pensie prin aplicarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 calculat în baza câștigului salarial mediu brut realizat de acesta în anul 2011, anul precedent înscrierii sale la pensie. Acțiunea în instanță a format obiectul Dosarului nr. 3840/108/2013. Cererea a avut un capăt principal, respectiv calculul indicelui de corecție prevăzut de art. 170, nemodificat, din Legea nr. 263/2010 în baza câștigului salarial mediu brut realizat de parte în anul 2011, anul precedent înscrierii la pensie, și un capăt de cerere accesoriu, plata diferenței de pensie începând cu data de 01 ianuarie 2013. Datorită modificării art. 170 prin O.U.G.

nr. 1/2013, acțiunea a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 1762 din 27 mai 2013 a Tribunalului Arad. Singurul impediment în admiterea acțiunii a fost art. III alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 1/2013.

În urma declarării neconstituționale a prevederilor acestui din urmă articol de lege, Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia civilă nr. 93A din 21 noiembrie 2013, a admis apelul declarat de B.A., a schimbat în tot Sentința civilă nr. 1762 din 27 mai 2013 și, pe fond, a admis acțiunea, cu obligarea Casei Județene de Pensii Arad la plata diferenței de pensie începând cu 01 ianuarie 2013. Ca atare, în baza acestei hotărâri Casa Județeană de Pensii Arad avea obligația să-i recalculeze petentului punctajul de pensie aplicând indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, calculat în baza câștigului salarial mediu brut realizat în anul 2011, așa cum s-a cerut prin capătul principal de cerere, și să achite plata diferenței de pensie începând cu 01 ianuarie 2013, conform cererii accesorii din acțiune.

Pentru a determina Casa Județeană de Pensii Arad să îndeplinească obligația de a recalcula punctajul de pensie în conformitate cu Decizia civilă nr. 93A din 21 noiembrie 2013, instituție care a refuzat emiterea unei decizii de pensie cu îndeplinirea obligațiilor rezultate din hotărârea menționată, petentul s-a adresat Tribunalului Arad cu o nouă cerere de chemare în judecată, Dosar nr. 4057/108/2014, prin care a pretins despăgubiri constând în plata diferenței de pensie pentru perioada 01 ianuarie 2013 - prezent și, prin completarea acțiunii, a cerut obligarea Casei Județene de Pensii Arad să emită o decizie de pensie în care să fie respectată hotărârea Curții de Apel Timișoara.

Prin Sentința civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2015, Tribunalul Arad a respins cererea privind plata despăgubirilor și obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, exonerând pârâta de obligațiile dispuse prin Decizia civilă nr. 93A din 21 noiembrie 2013, soluție menținută prin Decizia civilă nr. 644 din 04 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Astfel, instanța a considerat că petentul a reiterat solicitarea de a i se calcula indicele de corecție în baza câștigului realizat de acesta în anul 2011, ceea ce este eronat. În realitate, reclamantul a cerut concretizarea, sub controlul instanței, a drepturilor dobândite prin admiterea acelei cereri.

Prin citirea acțiunii concretizate în Sentința civilă nr. 1762/108/2013 și a dispozitivului Deciziei civile nr. 93A din 21 noiembrie 2013 - admite acțiunea - instanța trebuia să constate că există autoritate de lucru judecat și să controleze modul de întocmire a expertizei dispuse, iar nu să treacă la rejudecarea cererii din Dosarul nr. 3840/108/2013. Revizuentul a mai precizat că, în ceea ce privește revizuirea, în Noul C. proc. civ. legiuitorul a înlocuit condițiile ca hotărârile potrivnice să fie date "în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate" cu o singură condiție - "care încalcă autoritatea de lucru judecat". Prin urmare, în noua reglementare nu este admisă încălcarea autorității de lucru judecat, aceasta fiind sancționată fie cu casarea hotărârii în recurs, conform art. 487 alin. (7) C. proc.

civ., fie cu anularea celei de a doua hotărâri în revizuire, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ. În drept au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cererea de revizuire a fost completată la data de 17 iunie 2015, fiind reluat și dezvoltat același motiv de revizuire. Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Astfel, pentru a fi aplicabil motivul de revizuire de mai sus se prevede de legiuitor condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, contradictorii; hotărârile contradictorii să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau, dacă a fost ridicată, instanța să fi omis să se pronunțate asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, pentru că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Față de cele expuse, este de reținut că în cauză două dintre aceste cerințe sunt de interes pentru speța dedusă judecății: cea referitoare la identitatea de obiect și cauză, precum și cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a excepției autorității de lucru judecat, celelalte condiții fiind în mod evident întrunite. În ce privește condiția identității de obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești), aceasta este o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate de art. 1201 C. civ. În cauză, prin prima cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2013 la Tribunalul Arad, secția civilă, sub nr. 3840/108/2013, reclamantul B.A.

a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, să dispună obligarea pârâtei la calcularea punctajul de pensie prin aplicarea la punctajul de pensie determinat conform art. 95 a indicelui de corecție calculat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010 art. 170 nemodificat, în baza câștigului salarial mediu realizat de parte în anul 2010, anul precedent anului în care s-a înscris la pensie; obligarea pârâtei la plata pensiei conform punctajului astfel rezultat începând cu data de 01 ianuarie 2013, conform Legii nr. 283/2011, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 1762 din 27 mai 2013, Tribunalul Arad a respins acțiunea, a sesizat Curtea Constituțională pentru a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. III alin. (2) și (3) din O.U.G.

nr. 1/2013 în raport de art. 15 alin. (2) din Constituția României și a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, admis prin Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. A fost schimbată în tot sentința apelată și, în fond, a fost admisă acțiunea. A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile reclamantului cu luarea în considerare a indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010. Pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în primă instanță către reclamant în sumă de 300 lei.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la calcularea punctajului de pensie prin aplicarea la punctajul determinat conform art. 95 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din acest act normativ, în baza câștigului salarial mediu realizat în anul precedent anului în care s-a înscris la pensie. Totodată, a pretins obligarea pârâtei la plata pensiei rezultată în urma calculării punctajului în modalitatea menționată anterior, cu începere de la 01 ianuarie 2013. Prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. III alin. (2) și (3) din O.U.G.

nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263 privind sistemul unitar de pensii publice și a constatat că aceste dispoziții contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât încalcă principiul neretroactivității legii civile. Ca efect al acestei decizii drepturilor de pensie deschise cu începere din luna ianuarie 2011 până la 23 ianuarie 2013 li se aplică prevederile art. 170 din Legea nr. 263/2010. Prin cea de-a doua cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 1 august 2014 la Tribunalul Arad sub nr. 4057/108/2014, reclamantul B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata de daune interese și dobânzi de întârziere pentru neaplicarea Deciziei civile nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Reclamantul a mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata dobânzilor de întârziere la nivelul dobânzilor de întârziere percepute în cazul obligațiilor fiscale, respectiv de 0,04% pe zi de întârziere, conform Codului de procedură fiscală și O.G. nr. 92/2003. Prin Sentința civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2015, Tribunalul Arad, secția I civilă, a respins acțiunea, constatând că reclamantul, prin contestația formulată, reiterează solicitarea de a i se aplica un indice de corecție calculat în baza câștigului salarial mediu brut realizat în anul 2011 și că problema litigioasă necesar a fi deslușită în prezenta pricină e aceea dacă indicele de corecție se calculează în baza câștigului salarial mediu realizat de reclamant sau în funcție de câștigul mediu salarial brut comunicat de Institutul Național de Statistică și utilizat în fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Instanța a mai reținut că Decizia civilă nr. 93A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 3840/108/2013, nu impune pârâtei calcularea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 după formula de calcul dorită de reclamant și preluată de expert, iar decizia Curții Constituționale nr. 463 din 17 septembrie 2014 pronunțată ca urmare a formulării unor excepții de neconstituționalitate în dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești, prin care reclamanții urmăreau același aspect al modificării modului de calcul al indicelui de corecție, a statuat că dispozițiile aplicabile în speță sunt constituționale în raport cu criticile formulate, singura constatare a Curții Constituționale care a produs efecte cu privire la aplicarea indicelui de corecție aspra drepturilor de pensie a pensionarilor a căror drepturi s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011- 22 ianuarie 2013 fiind cu privire la data aplicării O.U.G.

nr. 1/2013 (1 ianuarie 2013 în loc de 23 ianuarie 2013). Prin urmare, chiar dacă art. 170 din Legea nr. 263/2010, nemodificat, nu face referire la câștigul salarial mediu brut comunicat de Institutul Național de Statistică, ci doar la câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent, acesta trebuie interpretat că se referă la câștigul salarial mediu brut comunicat de Institutul Național de Statistic, deoarece acesta apare în mod repetat în cuprinsul Legii nr. 263/2040.

Hotărârea Tribunalului Arad a fost schimbată în sensul că aplicarea indicelui de corecție reglementat de art. 170 din Legea nr. 263/2010 să se facă începând cu 01 ianuarie 2013. În cauză, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad prin emiterea Deciziei nr. 283857 din 26 martie 2014 a pus întocmai în aplicare dispozitivul Deciziei civile nr. 93A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, calculând drepturile de pensie cuvenite reclamatului cu luarea în considerare a indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, calculat în maniera indicată mai sus, neimpunându-se astfel anularea acestei decizii, după cum nu se impune nici anularea Hotărârii nr. 840 din 04 august 2014 a Comisie Centrale de contestații prin care au fost respinse contestațiile aceluiași reclamant, atât decizia, cât și hotărârea evidențiindu-se ca fiind legale și temeinice.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, respins prin Decizia civilă nr. 644A din 4 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Curtea a constatat că, în esență, solicitarea reclamantului este aceea de a se pune în executarea Decizia civilă nr. 93/A din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 3840/108/2013, în sensul că aplicarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, nemodificat, să fie calculat în baza câștigului salariat realizat de reclamant în anul 2011 și să i se plătească diferența de pensie începând cu data de 01 ianuarie 2013. În speță, prin Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, admițând apelul și schimbând hotărârea primei instanțe, a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010.

În considerentele Deciziei civile nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 nu se face referire la solicitarea reclamantului privind calculul indicelui în baza câștigului salarial mediu brut realizat de acesta în anul 2011. Susținerea în sensul că modalitatea de întocmire a dispozitivului - "schimbă în tot sentința civilă apelată și în fond admite acțiunea" - ar însemna că instanța a admis cererea sa de efectuare a calcului indicelui de corecție în baza câștigului realizat de reclamant în anul 2011, nu poate fi primită. Astfel, partea din hotărâre care interesează lucrul judecat este dispozitivul pentru că acesta cuprinde soluția și dispozitivul se execută. În acord cu reclamantul, Curtea a reținut că beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele, întrucât în lipsa acestora nu ar fi posibilă înțelegerea dispozitivului hotărârii.

Dar, în prezenta cauză, Curtea de Apel Timișoara nu a făcut referire în considerentele deciziei la "câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent de pensionar". Astfel cum rezultă din expozeul anterior, cele două pricini nu se suprapun ca obiect și cauză, sens în care nu se poate reține ca fiind îndeplinită cerința existenței triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese.

Pe de altă parte, analizând decizia a cărei anulare se cere prin promovarea prezentei revizuiri, Înalta Curte constată că revizuentul prin cererea de chemare în judecată și motivele de apel formulate a invocat caracterul irevocabil al dezlegării date de instanța anterioară prin Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, cu privire la modalitatea de calcul a indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, ceea ce echivalează cu invocarea puterii de lucru judecat a considerentelor și dispozitivului deciziei civile anterioare. Așa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuție nu este suficientă invocarea excepției, trebuie ca instanța în fața căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

Or, Înalta Curte constată că în fața instanței care a pronunțat Decizia civilă nr. 644 din 4 mai 2015, prin care a rămas definitivă Sentința civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, a fost invocată puterea lucrului judecat, instanță care a și analizat această apărare a reclamantului B.A. Rațiunea acestei condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., să nu încalce ea însăși autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B.A. împotriva Sentinței civile nr. 56 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 644 din 4 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele Casa județeană de pensii Arad, cu sediul în Arad, Str. Voluntarilor, nr. 2 A, județul Arad și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, str. Latină, nr. 8, sector 2. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2015. Procesat de GGC - GV