ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1732/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1732/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

După

deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele:

La data

de 26 mai 2015 a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.A.

împotriva Sentinței civile nr. 56 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de

Tribunalul Arad, secția I civilă, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 644

din 4 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale.

Revizuentul

a susținut că hotărârea ce se cere a fi revizuită este contradictorie cu

Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, și încalcă autoritatea

de lucru judecat a acesteia, solicitând admiterea cererii de revizuire și

anularea hotărârii pretins contrare.

În

motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că în luna martie 2013,

prin acțiunea introdusă la Tribunalul Arad, a solicitat instanței de judecată

să oblige Casa Județeană de Pensii Arad să îi recalculeze punctajul de pensie

prin aplicarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr.

263/2010 calculat în baza câștigului salarial mediu brut realizat de acesta în

anul 2011, anul precedent înscrierii sale la pensie. Acțiunea în instanță a

format obiectul Dosarului nr. 3840/108/2013. Cererea a avut un capăt principal,

respectiv calculul indicelui de corecție prevăzut de art. 170, nemodificat, din

Legea nr. 263/2010 în baza câștigului salarial mediu brut realizat de parte în

anul 2011, anul precedent înscrierii la pensie, și un capăt de cerere

accesoriu, plata diferenței de pensie începând cu data de 01 ianuarie 2013.

Datorită modificării art. 170 prin O.U.G. nr. 1/2013, acțiunea a fost respinsă

prin Sentința civilă nr. 1762 din 27 mai 2013 a Tribunalului Arad. Singurul

impediment în admiterea acțiunii a fost art. III alin. (2) și (3) din O.U.G.

nr. 1/2013. În urma declarării neconstituționale a prevederilor acestui din

urmă articol de lege, Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia civilă nr. 93A din

21 noiembrie 2013, a admis apelul declarat de B.A., a schimbat în tot Sentința

civilă nr. 1762 din 27 mai 2013 și, pe fond, a admis acțiunea, cu obligarea

Casei Județene de Pensii Arad la plata diferenței de pensie începând cu 01

ianuarie 2013.

Ca

atare, în baza acestei hotărâri Casa Județeană de Pensii Arad avea obligația

să-i recalculeze petentului punctajul de pensie aplicând indicele de corecție

prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, calculat în baza câștigului

salarial mediu brut realizat în anul 2011, așa cum s-a cerut prin capătul

principal de cerere, și să achite plata diferenței de pensie începând cu 01

ianuarie 2013, conform cererii accesorii din acțiune.

Pentru

a determina Casa Județeană de Pensii Arad să îndeplinească obligația de a

recalcula punctajul de pensie în conformitate cu Decizia civilă nr. 93A din 21

noiembrie 2013, instituție care a refuzat emiterea unei decizii de pensie cu

îndeplinirea obligațiilor rezultate din hotărârea menționată, petentul s-a

adresat Tribunalului Arad cu o nouă cerere de chemare în judecată, Dosar nr.

4057/108/2014, prin care a pretins despăgubiri constând în plata diferenței de

pensie pentru perioada 01 ianuarie 2013 - prezent și, prin completarea

acțiunii, a cerut obligarea Casei Județene de Pensii Arad să emită o decizie de

pensie în care să fie respectată hotărârea Curții de Apel Timișoara.

Prin

Sentința civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2015, Tribunalul Arad a respins cererea

privind plata despăgubirilor și obligarea pârâtei la recalcularea pensiei,

exonerând pârâta de obligațiile dispuse prin Decizia civilă nr. 93A din 21

noiembrie 2013, soluție menținută prin Decizia civilă nr. 644 din 04 mai 2015

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Astfel,

instanța a considerat că petentul a reiterat solicitarea de a i se calcula

indicele de corecție în baza câștigului realizat de acesta în anul 2011, ceea

ce este eronat. În realitate, reclamantul a cerut concretizarea, sub controlul

instanței, a drepturilor dobândite prin admiterea acelei cereri. Prin citirea

acțiunii concretizate în Sentința civilă nr. 1762/108/2013 și a dispozitivului

Deciziei civile nr. 93A din 21 noiembrie 2013 - admite acțiunea - instanța

trebuia să constate că există autoritate de lucru judecat și să controleze

modul de întocmire a expertizei dispuse, iar nu să treacă la rejudecarea

cererii din Dosarul nr. 3840/108/2013.

Revizuentul

a mai precizat că, în ceea ce privește revizuirea, în Noul C. proc. civ.

legiuitorul a înlocuit condițiile ca hotărârile potrivnice să fie date "în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate"

cu o singură condiție - "care încalcă autoritatea de lucru judecat".

Prin urmare, în noua reglementare nu este admisă încălcarea autorității de

lucru judecat, aceasta fiind sancționată fie cu casarea hotărârii în recurs,

conform art. 487 alin. (7) C. proc. civ., fie cu anularea celei de a doua hotărâri

în revizuire, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea

de revizuire a fost completată la data de 17 iunie 2015, fiind reluat și

dezvoltat același motiv de revizuire.

Examinând

cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate

asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă "există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel,

pentru a fi aplicabil motivul de revizuire de mai sus se prevede de legiuitor

condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru

judecat a primei hotărâri.

Invocarea

acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice,

contradictorii; hotărârile contradictorii să fie date de instanțe de același

grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu

nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei

identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie

date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat, sau, dacă a fost ridicată, instanța să fi omis să

se pronunțate asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, pentru

că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Față

de cele expuse, este de reținut că în cauză două dintre aceste cerințe sunt de

interes pentru speța dedusă judecății: cea referitoare la identitatea de obiect

și cauză, precum și cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a

excepției autorității de lucru judecat, celelalte condiții fiind în mod evident

întrunite.

În

ce privește condiția identității de obiect și cauză, pornind de la scopul

acestui caz de revizuire (evitarea contradicțiilor dintre hotărârile

judecătorești), aceasta este o cerință care valorifică efectul negativ al

autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți, în

condițiile identității de elemente reglementate de art. 1201 C. civ.

În

cauză, prin prima cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 14

martie 2013 la Tribunalul Arad, secția civilă, sub nr. 3840/108/2013,

reclamantul B.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Arad, să dispună obligarea pârâtei la calcularea punctajul

de pensie prin aplicarea la punctajul de pensie determinat conform art. 95 a

indicelui de corecție calculat, în conformitate cu prevederile Legii nr.

263/2010 art. 170 nemodificat, în baza câștigului salarial mediu realizat de

parte în anul 2010, anul precedent anului în care s-a înscris la pensie;

obligarea pârâtei la plata pensiei conform punctajului astfel rezultat începând

cu data de 01 ianuarie 2013, conform Legii nr. 283/2011, cu cheltuieli de

judecată.

Prin

Sentința civilă nr. 1762 din 27 mai 2013, Tribunalul Arad a respins acțiunea, a

sesizat Curtea Constituțională pentru a se pronunța cu privire la excepția de

neconstituționalitate a art. III alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 1/2013 în

raport de art. 15 alin. (2) din Constituția României și a respins cererea de

suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate.

Împotriva

acestei sentințe reclamantul a declarat apel, admis prin Decizia civilă nr. 93

A din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale. A fost schimbată în tot sentința apelată și, în

fond, a fost admisă acțiunea. A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile

reclamantului cu luarea în considerare a indicelui de corecție prevăzut de art.

170 din Legea nr. 263/2010. Pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în

primă instanță către reclamant în sumă de 300 lei.

În

considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin acțiunea introductivă

reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la calcularea punctajului de pensie

prin aplicarea la punctajul determinat conform art. 95 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice a indicelui de corecție prevăzut de

art. 170 din acest act normativ, în baza câștigului salarial mediu realizat în

anul precedent anului în care s-a înscris la pensie. Totodată, a pretins

obligarea pârâtei la plata pensiei rezultată în urma calculării punctajului în

modalitatea menționată anterior, cu începere de la 01 ianuarie 2013.

Prin

Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, Curtea Constituțională a admis excepția

de neconstituționalitate a prevederilor art. III alin. (2) și (3) din O.U.G.

nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263 privind sistemul

unitar de pensii publice și a constatat că aceste dispoziții contravin

prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât încalcă principiul

neretroactivității legii civile. Ca efect al acestei decizii drepturilor de pensie

deschise cu începere din luna ianuarie 2011 până la 23 ianuarie 2013 li se

aplică prevederile art. 170 din Legea nr. 263/2010.

Prin

cea de-a doua cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 1 august

2014 la Tribunalul Arad sub nr. 4057/108/2014, reclamantul B.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, aceasta să fie obligată la plata de daune interese și dobânzi de

întârziere pentru neaplicarea Deciziei civile nr. 93 A din 21 noiembrie 2013

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale. Reclamantul a mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata

dobânzilor de întârziere la nivelul dobânzilor de întârziere percepute în cazul

obligațiilor fiscale, respectiv de 0,04% pe zi de întârziere, conform Codului

de procedură fiscală și O.G. nr. 92/2003.

Prin

Sentința civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2015, Tribunalul Arad, secția I civilă,

a respins acțiunea, constatând că reclamantul, prin contestația formulată,

reiterează solicitarea de a i se aplica un indice de corecție calculat în baza

câștigului salarial mediu brut realizat în anul 2011 și că problema litigioasă

necesar a fi deslușită în prezenta pricină e aceea dacă indicele de corecție se

calculează în baza câștigului salarial mediu realizat de reclamant sau în

funcție de câștigul mediu salarial brut comunicat de Institutul Național de

Statistică și utilizat în fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Instanța

a mai reținut că Decizia civilă nr. 93A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 3840/108/2013, nu impune pârâtei

calcularea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010

după formula de calcul dorită de reclamant și preluată de expert, iar decizia

Curții Constituționale nr. 463 din 17 septembrie 2014 pronunțată ca urmare a

formulării unor excepții de neconstituționalitate în dosare aflate pe rolul

instanțelor judecătorești, prin care reclamanții urmăreau același aspect al modificării

modului de calcul al indicelui de corecție, a statuat că dispozițiile

aplicabile în speță sunt constituționale în raport cu criticile formulate,

singura constatare a Curții Constituționale care a produs efecte cu privire la

aplicarea indicelui de corecție aspra drepturilor de pensie a pensionarilor a

căror drepturi s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011- 22 ianuarie 2013 fiind

cu privire la data aplicării O.U.G. nr. 1/2013 (1 ianuarie 2013 în loc de 23

ianuarie 2013). Prin urmare, chiar dacă art. 170 din Legea nr. 263/2010,

nemodificat, nu face referire la câștigul salarial mediu brut comunicat de

Institutul Național de Statistică, ci doar la câștigul salarial mediu brut

realizat pe anul precedent, acesta trebuie interpretat că se referă la câștigul

salarial mediu brut comunicat de Institutul Național de Statistic, deoarece

acesta apare în mod repetat în cuprinsul Legii nr. 263/2040. Hotărârea

Tribunalului Arad a fost schimbată în sensul că aplicarea indicelui de corecție

reglementat de art. 170 din Legea nr. 263/2010 să se facă începând cu 01

ianuarie 2013.

În

cauză, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad prin emiterea Deciziei nr. 283857

din 26 martie 2014 a pus întocmai în aplicare dispozitivul Deciziei civile nr.

93A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, calculând drepturile de

pensie cuvenite reclamatului cu luarea în considerare a indicelui de corecție

prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, calculat în maniera indicată mai

sus, neimpunându-se astfel anularea acestei decizii, după cum nu se impune nici

anularea Hotărârii nr. 840 din 04 august 2014 a Comisie Centrale de contestații

prin care au fost respinse contestațiile aceluiași reclamant, atât decizia, cât

și hotărârea evidențiindu-se ca fiind legale și temeinice.

Împotriva

acestei sentințe reclamantul a declarat apel, respins prin Decizia civilă nr.

644A din 4 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale.

Curtea

a constatat că, în esență, solicitarea reclamantului este aceea de a se pune în

executarea Decizia civilă nr. 93/A din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara în Dosar nr. 3840/108/2013, în sensul că aplicarea indicelui

de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, nemodificat, să fie

calculat în baza câștigului salariat realizat de reclamant în anul 2011 și să i

se plătească diferența de pensie începând cu data de 01 ianuarie 2013.

În

speță, prin Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel

Timișoara, admițând apelul și schimbând hotărârea primei instanțe, a obligat

pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în

considerare a indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr.

263/2010. În considerentele Deciziei civile nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 nu

se face referire la solicitarea reclamantului privind calculul indicelui în

baza câștigului salarial mediu brut realizat de acesta în anul 2011. Susținerea

în sensul că modalitatea de întocmire a dispozitivului - "schimbă în tot

sentința civilă apelată și în fond admite acțiunea" - ar însemna că

instanța a admis cererea sa de efectuare a calcului indicelui de corecție în

baza câștigului realizat de reclamant în anul 2011, nu poate fi primită.

Astfel, partea din hotărâre care interesează lucrul judecat este dispozitivul

pentru că acesta cuprinde soluția și dispozitivul se execută. În acord cu

reclamantul, Curtea a reținut că beneficiază de putere de lucru judecat și

considerentele, întrucât în lipsa acestora nu ar fi posibilă înțelegerea

dispozitivului hotărârii. Dar, în prezenta cauză, Curtea de Apel Timișoara nu a

făcut referire în considerentele deciziei la "câștigul salarial mediu brut

realizat pe anul precedent de pensionar".

Astfel

cum rezultă din expozeul anterior, cele două pricini nu se suprapun ca obiect

și cauză, sens în care nu se poate reține ca fiind îndeplinită cerința

existenței triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese.

Pe

de altă parte, analizând decizia a cărei anulare se cere prin promovarea

prezentei revizuiri, Înalta Curte constată că revizuentul prin cererea de

chemare în judecată și motivele de apel formulate a invocat caracterul

irevocabil al dezlegării date de instanța anterioară prin Decizia civilă nr. 93

A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, cu privire la modalitatea

de calcul a indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010,

ceea ce echivalează cu invocarea puterii de lucru judecat a considerentelor și

dispozitivului deciziei civile anterioare.

Așa

cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în

discuție nu este suficientă invocarea excepției, trebuie ca instanța în fața

căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

Or,

Înalta Curte constată că în fața instanței care a pronunțat Decizia civilă nr.

644 din 4 mai 2015, prin care a rămas definitivă Sentința civilă nr. 56 din 27

ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, a fost invocată

puterea lucrului judecat, instanță care a și analizat această apărare a

reclamantului B.A.

Rațiunea

acestei condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită cu soluționarea

unei cereri întemeiate pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., să nu încalce ea

însăși autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Față

de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul B.A. împotriva Sentinței civile

nr. 56 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă,

rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 644 din 4 mai 2015, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în

contradictoriu cu intimatele Casa județeană de pensii Arad, cu sediul în Arad,

Str. Voluntarilor, nr. 2 A, județul Arad și Casa Națională de Pensii Publice -

Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, str. Latină, nr. 8,

sector 2.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2015.

Procesat

de GGC - GV