ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4554/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.952 din 28 mai

2012 pronunțată de Tribunalul Arad s-a respins contestația formulată de

reclamantul C.F. împotriva Hotărârii nr. 1.116 din 22 martie 2012 emisă de

Comisia Centrală de Contestații reținându-se că prin această hotărâre a fost

admisă contestația formulată de contestator împotriva Deciziei nr. 172924 din 1

iunie 2011 emisă de intimată, care a pus în executare hotărârea Comisiei

Centrale de Contestații și a emis Decizia nr. 172924 din 20 aprilie 2012 prin

care s-a majorat punctul și, implicit pensia contestatorului. Prin urmare,

contestația formulată împotriva acestei hotărâri este lipsită de interes,

deoarece contestatorul și-a văzut realizat dreptul contestat.

Prin Decizia civilă

nr. 2.587 din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, s-a respins recursul declarat de reclamantul C.F.

împotriva sentinței.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul C.F., în temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ., susținând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 475 din

9 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale prin care s-a admis recursul reclamantului C.F.

împotriva Sentinței civile nr. 2.624 din 24 octombrie 2011 a Tribunalului Arad,

s-a modificat sentința în tot în sensul admiterii contestației, anulării

Deciziei nr. 172924 din 1 februarie 2002 și obligării intimatei Casa Județeană

de Pensii Arad la emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor de

pensie a reclamantului.

Inițial, cererea de

revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, care prin

Decizia civilă nr. 298 din 14 februarie 2013 a declinat competența de

soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit

dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Față de dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond

a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu privire

la inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri (...) dată de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) dacă există hotărâri

definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate".

Scopul reglementării

cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al

îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora,

ci acela al respectării principiului puterii de lucru judecat, prin

restabilirea situației determinate de nesocotirea lui.

Pentru a se statua

asupra admisibilității unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală,

trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri

definitive contradictorii, pronunțate nu în același proces, ci în procese

diferite, dar care să se refere la același litigiu (ceea ce presupune tripla

identitate de părți, obiect și cauză), iar în al doilea proces, să nu fi fost

invocată excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să

nu se fi discutat.

Cele două decizii

invocate de către revizuent nu îndeplinesc condiția cerută de textul de lege

menționat anterior, privind identitatea de obiect și cauză necesară pentru a

putea vorbi despre existența aceluiași litigiu.

Astfel, într-un prim

proces a fost atacată Decizia nr. 172924 din 1 februarie 2009 a Casei Județene

de Pensii Arad. Această contestație a fost admisă în mod irevocabil prin

Decizia civilă nr. 475 din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, prin

care a fost anulată decizia atacată și obligată intimata să emită o nouă

decizie în baza prevederilor O.U.G. nr. 100/2008.

În al doilea proces,

a fost contestată Decizia nr. 172924 din 20 aprilie 2012 a Casei Județene de

Pensii Arad, emisă în urma admiterii contestației formulată de revizuent prin

hotărârea Comisiei Centrale de Contestații nr. 1116 din 22 martie 2012. Această

contestație a fost respinsă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 2587 din

14 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, soluție contrară celei pronunțate

în primul proces.

Comparând obiectul și

cauza celor două procese în care au fost pronunțate cele două decizii civile

care sunt considerate contrare, Înalta Curte observă că acestea sunt diferite,

întrucât obiectul vizează decizii diferite, care au identic numai numărul de

înregistrare, fiind emise la date diferite, iar temeiul juridic al celor două

decizii este O.U.G. nr. 100/2008, pentru primul proces, respectiv Legea nr.

263/2010, pentru cel de-al doilea.

Prin urmare, nu se

poate susține că O.U.G. nr. 100/2008 și Legea nr. 263/2010 constituie o cauză

identică pentru cele două procese, astfel încât nici deciziile emise în temeiul

lor nu pot fi identice.

Pentru aceste motive,

nefiind îndeplinită condiția existenței triplei identități între cele două

procese de părți, obiect și cauză, cerută de dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.F. împotriva

Deciziei nr. 2.587 din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată

în dosarul nr. 2101/108/2002.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM