ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4378/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4378/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii

de revizuire, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2770 din

8 noiembrie 2012, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta G.M.E. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Arad și, în consecință: a

obligat pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie

ale reclamantei, cu valorificarea sporurilor pentru perioada februarie 1969 -

februarie 1997, atestate de adeverința din 29 noiembrie 2010 eliberată de SC P.

SA Arad, corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,57551 puncte și un cuantum

al pensiei lunare de 1.155 lei (la data recalculării conform expertizei); a

obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia calculată

conform prezentei și pensia achitată pe perioada 14 martie 2012 până la data

emiterii noii decizii și a respins celelalte cereri ale reclamantei.

Prin Decizia nr.

204 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamanta G.M.E. împotriva

sentinței civile nr. 2770 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad; a

admis recursul formulat de pârâta C.J.P. Arad împotriva aceleiași sentințe și a

modificat în parte sentința civilă recurată, în sensul respingerii în

totalitate a acțiunii civile formulate de reclamanta G.M.E.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., reclamanta G.M.E., susținând că este contradictorie cu

Deciziile nr. 2004 din 12 septembrie 2012, nr. 2039/2012, precum și cu decizia

dată în Dosarul nr. 1084/108/2012, toate pronunțate de Curtea de Apel Timișoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, în spețe absolut identice, promovate

de colegii revizuentei, P.O., dl C.K.A. și d-na B.A., și solicitând schimbarea

în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost

formulată.

Prin Decizia nr.

853 din 23 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 271/59/2013, Curtea de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția

propriei necompetențe materiale în soluționarea cererii de revizuire formulate

de revizuenta M.E.G. împotriva Deciziei civile nr. 204 din 06 februarie 2013

dată de aceeași instanță în Dosarul nr. 1562/108/2012 și a declinat

soluționarea cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

constatând că prin Decizia nr. 4166 din 1 octombrie 2013 pronunțată de secția I

civilă, a instanței supreme în Dosarul nr. 1433/1/2013 a fost soluționată

cererea de revizuire formulată revizuenta M.E.G. împotriva aceleiași decizii

atacate și în litigiul pendinte, în baza art. 163 C. proc. civ. coroborat cu art.

1201 C. civ. a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat și în

temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de

procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii,

constatând existența autorității de lucru judecat, va respinge cererea de

revizuire pentru acest considerent, după cum urmează:

Astfel,

potrivit art. 166 C. proc. civ.: „Excepția puterii lucrului judecat se poate

ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.",

iar conform art. 1201 C. civ.: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate."

Prin urmare,

autoritatea de lucru judecat în manifestarea sa de excepție procesuală, conform

art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., presupune existența triplei

identități prevăzută de art. 1201 C. civ. - de obiect, părți și cauză și

corespunde efectului negativ, extinctiv, de natură să paralizeze a doua

judecată.

Prezentul

litigiu se poartă între aceleași părți, are același obiect și aceeași cauză cu

cel soluționat prin Decizia nr. 4166 din 1 octombrie 2013 pronunțată de secția

I civilă, a instanței supreme, ceea ce relevă că există autoritate de lucru

judecat.

Împrejurarea că

prin Decizia nr. 4166 din 1 octombrie 2013 cererea de revizuire a fost respinsă

ca inadmisibilă nu are aptitudinea să conducă la concluzia inexistenței

autorității de lucru judecată, deoarece analiza considerentelor care se

reflectă în dispozitivul deciziei evocate mai sus denotă că instanța supremă a

examinat condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a ajuns la

concluzia inexistenței triplei identități de părți, obiect și cauză.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, urmează a se respinge cererea de

revizuire a deciziei atacate, pentru existența autorității de lucru judecat,

soluție ce se impune nu doar prin raportare la legislația națională, ci și din

perspectiva jurisprudenței C.E.D.O.

Astfel,

instanța europeană a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de

constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în

discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o

încălcare a art. 6.1 din Convenție, dreptul la un proces echitabil garantat de

textul convenției, trebuind a fi interpretat prin prisma preeminenței

dreptului, al cărui element fundamental îl constituie securitatea raporturilor

juridice, ce presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de

instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

autorității de lucru judecat, invocată din oficiu.

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuenta G.M.E. împotriva Deciziei civile nr.

204 din 6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1562/108/2012, constatând

existența autorității de lucru judecat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2013.