ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4166/2013

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2770 din

8 noiembrie 2012, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta G.M.E. în contradictoriu cu pârâta Casa județeană de pensii Arad și,

în consecință:

A obligat

pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale

reclamantei, cu valorificarea sporurilor pentru perioada februarie 1969-februarie

1997, atestate de adeverința din 29 noiembrie 2010 eliberată de SC P. SA Arad,

corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,57551 puncte și un cuantum al

pensiei lunare de 1.155 RON (la data recalculării conform expertizei).

A obligat pârâta

la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia calculată conform prezentei

și pensia achitată pe perioada 14 martie 2012 până la data emiterii noii decizii.

A respins celelalte

cereri ale reclamantei.

Prin decizia

nr. 204 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamanta G.M.E. împotriva

sentinței civile nr. 2770 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad;

A admis recursul

formulat de către pârâta Casa Județeană de Pensii Arad împotriva aceleiași sentințe;

A modificat în

parte sentința civilă recurată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii civile

formulate de reclamanta G.M.E.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere e revizuire reclamanta G.M.E., solicitând schimbarea în

tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivare, revizuenta

a arătat că cererea sa este admisibilă, deoarece există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri.

Astfel, s-au invocat

decizia din 12 septembrie 2012, precum și decizia dată în Dosarul nr. 1084/108/2012,

hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, în spețe absolut identice, promovate de colegii revizuentei, doamna P.O.,

domnul C.K.A. și doamna B.A. În aceste cauze, instanța de recurs a admis recursurile

formulate de reclamanți în contradictoriu cu Casa județeană de pensii Arad, dispunând

în sensul admiterii acțiunilor și obligării intimatei la recalcularea pensiilor

reclamanților.

Un aspect deosebit

de important în soluționarea corectă și pertinentă a cauzei este cel potrivit căruia

în cele trei dosar, ca și în prezentul dosar, obiectul pricinii este același, recalculare

pensie în temeiul unei adeverințe eliberată de SC P. SA Arad, ca efect al desfășurării

activității în acord.

În motivarea cererii

de revizuire, s-a invocat incidența deciziei nr. 10/2011 pronunțată în interesul

legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la recalcularea pensiei

pentru munca în acord.

Totodată, revizuenta

a arătat că pretențiile sale sunt susținute și de prevederile Constituției României,

Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și de practica C.E.D.O.

Un drept garantat

de Convenție este dreptul la nediscriminare (art. 14), iar dispozițiile prevăzute

de Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare, în art. 1 și art. 2 face trimitere în mod expres

la acest principiu constituțional. Acest drept este prevăzut și de art. 1 al Protocolului

nr. 12 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și este evidențiat

și în practica C.E.D.O. (cauza Marchk contra Belgiei, hotărârea din 13 iunie 1979).

Revizuenta G.M.E.

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și urm. din noul

C. proc. civ., însă aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, având în vedere

că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești anterior

intrării în vigoare a noului C. proc. civ.;

Criticile invocate

de revifcuentă pot fi încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. aplicabil,

urmând a fi analizate din această perspectivă.

Potrivit art.

322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel; sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Acest motiv de

revizuire vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Una dintre cerințele

de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural,

este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în

aceeași cauză, în rezolvarea aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între

aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză.

Dispozițiile citate

au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași

cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării

acestuia motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui

principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea

acestui principiu.

Pentru existența

acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități de părți, obiect

și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii,

aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității de lucru judecat.

În speță, se constată

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea

cererii de revizuire și anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să

existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, din analizarea

criticilor formulate, precum și a actelor și lucrărilor cauzei, se constată că revizuenta

G.M.E. invocă faptul că în cauze similare au fost pronunțate soluții potrivnice

celei din decizia atacată, existând în prezent hotărâri contradictorii date în litigii

diferite, deci practică neunitară în materie.

Or, aceste susțineri

nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece deciziile

invocate de revizuenta au fost pronunțate în cauze diferite, purtate între persoane

diferite.

Drept urmare,

între hotărârile pretins a fi contradictorii nu există tripla identitate de obiect,

cauză și părți, astfel că, prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită,

nu s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat.

În considerarea

acestor argumente, care susțin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de revizuenta G.M.E. împotriva deciziei nr. 204 din data

de 6 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, pronunțată în Dosarul nr. 1562/108/2012*.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

1 octombrie 2013.