ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4166/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2770 din 8 noiembrie 2012, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G.M.E. în contradictoriu cu pârâta Casa județeană de pensii Arad și, în consecință: A obligat pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei, cu valorificarea sporurilor pentru perioada februarie 1969-februarie 1997, atestate de adeverința din 29 noiembrie 2010 eliberată de SC P. SA Arad, corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,57551 puncte și un cuantum al pensiei lunare de 1.155 RON (la data recalculării conform expertizei).

A obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia calculată conform prezentei și pensia achitată pe perioada 14 martie 2012 până la data emiterii noii decizii. A respins celelalte cereri ale reclamantei. Prin decizia nr. 204 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamanta G.M.E. împotriva sentinței civile nr. 2770 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad; A admis recursul formulat de către pârâta Casa Județeană de Pensii Arad împotriva aceleiași sentințe; A modificat în parte sentința civilă recurată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii civile formulate de reclamanta G.M.E.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere e revizuire reclamanta G.M.E., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. În motivare, revizuenta a arătat că cererea sa este admisibilă, deoarece există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Astfel, s-au invocat decizia din 12 septembrie 2012, precum și decizia dată în Dosarul nr. 1084/108/2012, hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în spețe absolut identice, promovate de colegii revizuentei, doamna P.O., domnul C.K.A. și doamna B.A. În aceste cauze, instanța de recurs a admis recursurile formulate de reclamanți în contradictoriu cu Casa județeană de pensii Arad, dispunând în sensul admiterii acțiunilor și obligării intimatei la recalcularea pensiilor reclamanților.

Un aspect deosebit de important în soluționarea corectă și pertinentă a cauzei este cel potrivit căruia în cele trei dosar, ca și în prezentul dosar, obiectul pricinii este același, recalculare pensie în temeiul unei adeverințe eliberată de SC P. SA Arad, ca efect al desfășurării activității în acord. În motivarea cererii de revizuire, s-a invocat incidența deciziei nr. 10/2011 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la recalcularea pensiei pentru munca în acord. Totodată, revizuenta a arătat că pretențiile sale sunt susținute și de prevederile Constituției României, Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și de practica C.E.D.O. Un drept garantat de Convenție este dreptul la nediscriminare (art. 14), iar dispozițiile prevăzute de Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în art. 1 și art. 2 face trimitere în mod expres la acest principiu constituțional. Acest drept este prevăzut și de art. 1 al Protocolului nr. 12 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și este evidențiat și în practica C.E.D.O. (cauza Marchk contra Belgiei, hotărârea din 13 iunie 1979). Revizuenta G.M.E. și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și urm. din noul C. proc. civ., însă aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, având în vedere că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.; Criticile invocate de revifcuentă pot fi încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. aplicabil, urmând a fi analizate din această perspectivă. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel; sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Acest motiv de revizuire vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în aceeași cauză, în rezolvarea aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză. Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestuia motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Pentru existența acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității de lucru judecat. În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, din analizarea criticilor formulate, precum și a actelor și lucrărilor cauzei, se constată că revizuenta G.M.E. invocă faptul că în cauze similare au fost pronunțate soluții potrivnice celei din decizia atacată, existând în prezent hotărâri contradictorii date în litigii diferite, deci practică neunitară în materie.

Or, aceste susțineri nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece deciziile invocate de revizuenta au fost pronunțate în cauze diferite, purtate între persoane diferite. Drept urmare, între hotărârile pretins a fi contradictorii nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți, astfel că, prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat. În considerarea acestor argumente, care susțin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta G.M.E. împotriva deciziei nr. 204 din data de 6 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 1562/108/2012*. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2013.